Efortul vine de jos iar senzatia — de sus

Intrebare: Pregatindu-ne pentru congresul de la Berlin, simtim dificultati in timp ce incercam sa primim forte de la mediul inconjurator. In timp ce executam actiunile fizice, cum putem sa evitam pierderea conexiunii cu scopul interior?

Răspuns: In primul rand este bine ca oamenii simt o lipsa de intentie pentru ca fara componenta interioara, intentia de a darui, eforturile exterioare nu pot avea succes in obtinerea revelatiei Creatorului. Deci de unde putem obtine intentia corecta de a ne uni si de a ne conecta, in interiorul careia vom actiona?

Trebuie sa incercam, in felul in care un copil incearca sa fie un adult, cu toata puterea noastra sa tinem intentia si sa nu uitam ca noi executam actiunile exterioare prin efortul nostru interior. In ce masura suntem instare sa o facem, asta nu mai tine de succesul nostru.

Este posibil sa vrea Creatorul sa ne arate ca suntem mici si lipsiti de succes asa incat sa ne oprim din a fi mandrii de noi insine si sa simtim ca, fara ajutor de Sus nu vom fi in stare sa tinem intentia si nu vom fi in stare sa ne unim prin propriile noastre puteri. Daca am fi fost in stare sa o facem singuri, nu am fi avut nevoie de Creator si nu am fi ajus la nevoia: “Sa mergem impreuna la Faraon”. In esenta, o persoana nu are motiv sa se planga pentru starile pe care le primeste. Ele sunt descoperite ca rezultat al avansarii lui si astfel in orice moment, ele sunt corecte. Intrebarea este cum sa fii capabil sa construiesti atitudinea corecta fata de aceste stari cu ajutorul grupului.

De cele mai multe ori, ne facem un proces de constiinta despre trecut, gandindu-ne cum am actionat incorect, am facut ceva rau, am sarit peste ceva, nu am facut ceva si asa mai departe. Aceasta este influenta fortei impure, Klipa, ce ne aduce inapoi in trecut. Acelasi lucru este valabil atunci cand suntem amagiti cu privire la calitatile noastre: Ce rost are sa ne invinovatim daca suntem egoisti si in continuare sa revelam doar asta? Trebuie sa ne formam atitudinea corecta deasupra acestei stari.

De aceea totul depinde de efort. Este imposibil pentru o persoana sa fie nemultumita si sa vrea ceva diferit, dar nu conteaza  pentru ca senzatia este data de Sus. Incepatorileor le este aratat cat succes au, fiind incurajati si sprijiniti precum copii mici. In schimb, celor ce avanseaza le sunt aratate greselile nu pentru a se corecta singuri, ci pentru a cere corectia. Si toate reactiile sunt pentru binele nostru.

Munca interioara a unei persoane cu privire la grup trebuie separata de actiunile facute pentru organizarea studiilor, congreselor si diseminarii. Una nu se raporteaza la alta. Starile interioare de urcare si cadere nu trebuie sa influenteze munca exterioara. Trebuie sa fie o rutina zilnica si un program, in raport cu care actionam independent fata de dorintele noastre.

In munca noastra interioara facem eforturi atat cat putem dar senzatia pe care o primim—buna sau rea— depinde de ceea ce ar trebui sa simtim exact. Daca nu ne simtim inspirati, incantati si sprijiniti in general, inseamna ca aceastea ne sunt trimise pentru a ne detasa de egoism.

Dezamagirea ce o simte o persoana in raport cu starile in care se afla, ii arata ca dorinta egoista nu o sprijina si astfel in mod natural se indeparteaza de ea. Egoismul insusi ne ajuta sa il respingem, ceea ce este numit “ajutor impotriva ta”. Senzatia noastra neplacuta in munca este ajutor din partea opusa, pana cand suntem in stare sa ne ridicam deasupra naturii noastre si sa o privim de Sis impreuna cu Creatorul. Aceasta se numeste “stand impotriva Faraonului impreuna cu Creatorul”. Doar asa poate cineva sa se ridice si sa treaca Machsonu.
Din lectia din 12/24/10, Scrierile lui Rabash

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: