Noul meu articol pe Linkedin “Este omenirea pregătită pentru următorul dezastru nuclear?”

Acum un deceniu, cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată în Japonia a declanșat un tsunami care a lovit centrala nucleară din Fukushima, ucigând peste 18.000 de oameni și devastând orașe întregi din cauza scurgerii de radiații. Astăzi, lumea pune la îndoială ce lecții au fost învățate din eveniment pentru a evita viitoarele catastrofe. Din păcate, niciuna. În loc să diminueze riscurile potențiale, lumea crește ostilităţile într-o viziune mioapă și periculoasă. În locul unei confruntări globale, trebuie să construim urgent conexiunea umană, ca cea mai puternică armă pentru pace și siguranţă.

Dacă nu reușim să punem în aplicare o schimbare în concentrarea noastră egoistă, vom continua să mergem pe o cale a suferinței prelungite. Prin urmare, trebuie să ne dăm seama de modul corupt în care ne raportăm unii la alții, și să construim în cadrul societății noi relații pozitive de coexistență pașnică. Scenariul global actual ne îndeamnă să alegem o cale mai civilizată, mai plăcută și mai înțeleaptă, o cale de susținere și grijă reciprocă, ce va iradia în întreaga lume ca fiind cea mai puternică forță de pe Pământ.

Fukushima a fost cel mai grav dezastru nuclear de la Cernobîl, dar se pare că această catastrofă nu a lăsat o amprentă specială în conștiința lumii. Pentru că cineva poate întreba, ce se poate face împotriva forțelor naturii? Și apoi, japonezii sunt un popor special, care a construit cu greu o țară prosperă în ciuda faptului că a suferit înfrângeri severe și le-a depășit cu succes. Nu exista nicio îndoială că ei de asemenea își vor reveni după această lovitură.

Pe de altă parte, nu privim ceea ce se desfășoară în anumite părți ale lumii ca pe ceva care ne poate afecta și pe noi. Dar în cele din urmă o va face, deoarece planeta Pământ este rotundă și funcționează ca un sistem complex de dependențe, relații și interacțiuni. De fapt, dacă am fi conștienți de interconexiunea noastră, am învăța din evenimentele dificile pe care le-a suferit omenirea și am fi gata să ne schimbăm atitudinea egoistă și acțiunile spre beneficiul reciproc.

Cu toate acestea, umanitatea în general nu vede dezastrele sau conflictele din trecut ca experiențe din care să înveţe. Lumea a fost lovittă de multiple accidente nucleare și de două războaie mondiale, dar nimic nu s-a schimbat. Au trecut zece ani de la dezastrul nuclear de la Fukushima și încă există peste 414 reactoare nucleare care funcționează în 32 de țări. Ele furnizează o zecime din energia electrică a lumii, dar dacă ar exista o intenție reală din partea țărilor de a scăpa de reactoarele nucleare pentru a evita și a atenua pericolele și amenințările, ar fi căutat deja alternative.

Tehnologia nucleară este controversată, dar nu poate fi clasificată ca fiind rea sau lăudată ca fiind bună, deoarece întrebarea principală este despre modul în care este utilizată, doza și intenția din spatele acesteia. O estimare globală ar arăta că nu avem nevoie de exploatarea nesăbuită actuală a resurselor naturale în scopul profitului imediat, care ne afectează pe termen lung. Dacă am fi conștienți de aceasta, ne-am limita sistemele de producție, exclusiv la ceea ce este esențial existenței noastre.

Fără să ne hotărâm, fără o viziune largă pentru viitor și implementarea unui program internațional de educație care să sensibilizeze comportamentul nostru incorect, nu vom reuși. Și pe măsură ce lumea își continuă afacerile ca de obicei, următoarea lovitură va veni inevitabil, forțând omenirea spre introspecție.

„Noile acorduri verzi” propuse de mai multe țări promovează justiția socială și echitatea mediului. Dar, deși există unele măsuri pozitive în spatele acestor propuneri, acestea doar schimbă atenția de la problema principală. Ființa umană este cea mai dăunătoare forță din natură, chiar mai mult decât o bombă nucleară, deci ceea ce trebuie să reparăm este tocmai natura umană.

Ura reciprocă se revarsă la toate nivelurile, între oameni și țări, în cadrul societăților. Omenirea acționează în direcția opusă naturii, care este echilibrată și armonioasă. În schimb, ne îndepărtăm unul de celălalt, dezvoltând mijloace sofisticate de distrugere reciprocă. Efectul exponențial al acestei diviziuni în interiorul umanității este cel care provoacă războaie și crize globale.

Dacă nu reușim să punem în aplicare o schimbare în concentrarea noastră egoistă, vom continua să mergem pe o cale a suferinței prelungite. Prin urmare, trebuie să ne dăm seama de modul corupt în care ne raportăm unii la alții, și să construim în cadrul societății noi relații pozitive de coexistență pașnică. Scenariul global actual ne îndeamnă să alegem o cale mai civilizată, mai plăcută și mai înțeleaptă, o cale de susținere și grijă reciprocă, ce va iradia în întreaga lume ca fiind cea mai puternică forță de pe Pământ.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →