Întrebare: Ce reprezintă exilul în Egipt, în relație cu prietenii?

Răspuns: Exilul înseamnă că nu pot stabili tipul corect de conexiune cu prietenii pentru că Faraonul stă între noi și ne conduce. Reiese că sunt forțat să lucrez cu Faraonul în loc să lucrez de dragul prietenilor. Asta înseamnă că sunt în exilul Egiptean, în sclavie.

La început, mă simt bine în acest exil. Nu îmi pasă de prieteni, îmi pasă doar de Faraon, regele, care mă lasă să trăiesc bine și îmi aduce împlinire egoistă, îmi împlineste gelozia, ambiția, pofta și impulsul pentru putere. Mă unesc cu Faraonul și sunt gata să lucrez pentru el.

Totuși, gradual, încep să realizez că asta nu este bine și că nu pot trăi așa. Deoarece nu avansez în acest fel și nu îmi clarific scopul creației, încep să simt că sunt în exil. Așa cum este spus: ”Și copiii lui Israel au strigat după muncă”, atunci când au descoperit faptul că frumoasele orașe Pithom și Ramses care sunt construite pentru Faraon devin niște orașe sărace și fără de noroc pentru ei.

Toate aceste clădiri nu le aduc niciun beneficiu. Din contra, există pericolul (pericol sau Sakana în ebraică este, de asemenea, legat de cuvântul sărac sau Misken) ca ei să rămână pentru totdeauna în Egipt, în această starea de opoziție unul față de celălalt, într-o viață nefericită casre nu are niciun scop. Și atunci începem să încercăm să întoarcem această stare într-o stare care ne conduce către salvare.

Din momentul în care aceasta începe să se arate în noi, Moise este revelat (punctul în inimă), care fuge de sclavia Egipteană în alt loc. Asta este, această calitate a lui Moise din interiorul unei persoane, o separă pe aceasta de Faraon, de ego, și începe să crească, așteptând să îi ia și pe restul din exilul Egiptean. Așa ajunge o persoană să fie în război cu Faraonul.

Faraonul și Moise se luptă unul cu altul, în timp ce între ei se află Creatorul. Pe de o parte, El îngreunează inima Faraonlui, iar pe de alta El îl întărește pe Moise și îi spune: Nu îți fie frică, haide la Faraon împreună! În acest fel îl învață Creatorul pe Moise să țină linia mijlocie.

Într-o parte se află Faraonul, în alta se găsește putere Creatorului, iar Moise crește între ele, prin cele zece plăgi Egiptene. Mulțumită lor, el obține cele zece principale calități, cu care poate acum să scape. Iar atunci când fuge, toate celelalte calități ale lui i se alătură, fiind de asemenea de acord ă iasă din Egipt.

Așa ajungem la starea în care faptul că fugim de Faraon, de dorințele noastre egoiste de care ne-am separat, nu ne mai este suficient. Acum avem nevoie să obținem calitatea dăruirii și de aceea ajungem să primim Tora. Asta este, Lumina care Reformează trebuie să înceapă să lucreze practic aici și noi o atragem către noi. Unitatea noastră începe să devină mai puternică. Avansăm în mod constant către o și mai puternică conexiune.

Intrăm în Egipt datorită faptului că ne urâm cu toții unul pe altul, în modul special punctul lui Joseph, începutul liniei mijlocii, adică ceea ce ne separă. Totuși, exilul Egiptean începe deja de la ”cât de minunat și plăcut este să stăm împreună ca frați”, dar numai Joseph știe și înțelege asta.

Acum vrea să i se alăture toți frații lui, toate cele nouă prime Sefirot (Tet Rishonot), deoarece el însuși este ultima Sefira Yesod. Din acest motive spune: ”Ce minunat și plăcut este să stăm împreună ca frați ”, atunci când îi unește pe toți și vasul spiritual se formează.

După aceea, se obține o și mai mare unitate în Egipt, atunci când cei șapte ani de  foamete sosesc și încep să realizeze că au un singur inamic pe care îl urăsc, Faraonul. Și atunci când fug cu toții împreună de ego-ul lor, de dorința de a primi plăcere, și sunt gata să se unească, atunci când sunt de acord să fie un singur om cu o singură inimă, în garanție reciprocă, adică să îndeplinească condițiile primirii Torei, acesta este deja următorul nivel al unității.

De fiecare dată unitate devine chiar mai mare. Toate păcatele pe care le comit și apoi le corectează în deșert, sunt direcționate împotriva unități iar apoi către unitate. Nu este nimic altceva în afară de realizarea  principiului iubirii prietenului ca pe tine însuți, marea regulă a Torei.

Toate poruncile, adică acțiunea corecției, sunt incluse în ea, până când obținem conexiunea corectă și intrăm în Pământul (Eretz) lui Israel (Yashar-El, direct către Creator), adică dorința (Rațon) care este similară și unită cu Creatorul. Așa este calea.

De aceea nu este pur și simplu iubire de prieteni ci mijlocul de a obține și realiza scopul creației.

Din prima partea a Lecției zilnice de Cabala 12/14/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →