Întrebare: În scrisoarea nr. 29, Baal HaSulam scrie că “interdicția este similară cu permisiunea, deoarece cheia care este bună la încuiat este bună și pentru descuiat.” La ce fel de ”cheie” se referă el?

Răspuns: Cheia este Lumina Hassadim, intenția de a dărui. Pe de-o parte ne putem încuia cu această cheie și astfel putem împiedica Lumina să pătrundă în dorințele noastre egoiste, Pe de altă parte, ne putem deschide în fața Luminii care se îmbracă în dorința de a dărui. Ne este permis să primim Lumina, astfel condiționată, în dorința de a primi. Bina refuză să primească; ca atare Bina este opusă Luminii Hochma. Cum se deschide persoana pentru Lumina Hochma, după ce are loc restricția? Se transformă el însuși într-o “haină pentru Lumină,” într-o condiție. Suntem gata să primim tratațiile de la masa Gazdei, cu condiția ca El să ne permită să ne gândim mai mult la El, decât la stomacul nostru.

Dacă ne gândim la Creator îm timp ce continuăm să primim plăceri, dacă Îl simțim și înțelegem că El se desfată cu noi, atunci senzațiile noastre devin de un milion de ori mai puternice decât acelea pe care le primim direct de la auto-răsfățarea noastră. Ne multiplicăm plăcerea pentru că înțelegem importanța Gazdei și simțim dragoste pentru El. În acest mod ajungem să fim pregătiți pentru a accepta tratațiile.

Așadar, Bina blochează doar o mică parte a Luminii (Nefesh de Nefesh) care ar fi putut primi direct în dorința de a primi. Ea se deschide pentru Lumina NRNHY, Lumina infinită a Creatorului. De aici rezultă că, aceeași cheie care descuie ușa, o și încuie. Așa după cum este scris: “Deschide pentru Mine un loc mic, de dimensiunea orificiului unui ac de cusut, iar Eu voi deschide porțile prin care vor intra care și trăsuri.”

Nu putem primi direct mai mult decât o rază subție de Lumină, care hrănește viața noastră, a tuturor și însuflețește întreaga lume. Intenția de a dărui multiplică scânteia vie și o mărește până la dimensiunea Creatorului, cu condiția ca noi să ne străduim să dăruim către El.

Noi “folosim” Creatorul ca pe o lupă, pentru a amplifica raza subțire care a dat formă întregii creații, întregii materii. Creștem din punct de vedere material și al plăcerii, proporțional cu măreția pe care o are în ochii noștri Creatorul. Această oportunitate ne este acordată de o “unealtă” numită “intenția de a dărui.”

Deși este numită “dăruire”, datorită ei primim oportunitatea și căpătăm abilitatea de a ne crește dorința de a primi, care a fost creată “din nimic” de Creator. Este similară unei grăunțe minuscule de nisip, unui vârf de ac, pe care îl putem multiplica proporțional, la “scala” Creatorului, pentru a putea fi umplut cu Lumina la fel de puternică cu Creatorul Însuși.

Lucrurile se petrec astfel deoarece noi începem să lucrăm în dăruire la nivelul unui “vârf de ac”, a unei  “minuscule grăunțe de nisip” cât reprezintă dorința de a primi care a fost creată de El. Noi primim un gram de plăcere și, pur și simplu, nu putem “înghesui” mai mult în această dorință, minusculă, cât o grăunță de nisip. Însă, dacă reușim să o mărim de dragul dăruirii, este de o importanță crucială de dragul cui facem acest lucru. Astfel ne multiplicăm dorința și plăcerea, proporțional cu mărimea dragostei Sale pentru noi, la fel cum face un sugar care-i zâmbește mamei sale, provocându-i acesteia o imensă bucurie.

Acesta este “privilegiul” pe care îl folosim, o oportunitate miraculoasă pe care ne-a acordat-o Creatorul. Folosim puterea acestuia precum și puterea dragostei Sale pentru noi, pentru a ne dezvolta. În caz contrar, noi am fi creaturile cele mai de jos din lume. Toate celelalte regnuri ale naturii (mineral, vegetal și animal) se auto-satisfac direct, în timp ce noi, prin simplul fapt că ne-am născut oameni, trecem prin toate nivelurile anterioare (mineral, vegetal și animal) rămânându-ne un singur lucru de satisfăcut: un punct în inimă, complet liber de orice împlinire.

Din cauza faptului că suntem atât de nefericiți, se trezește în noi o scânteie minusculă. Este dorința de a primi plăcerea de la nivelul vorbitor, care deocamdată rămâne neîmplinită în noi. Dacă nu reușim să primim puterea Creatorului și nu vom “profita” de dragostea Sa și de atitudinea Sa binevoitoare față de noi, folosindu-le în scopul de a ne “dezvolta” prin această calitate,  vom rămâne doar cu o dorință goală și neîndestulătoare. Decât o asemenea viață este mai bună moartea…

Din fericire, ni se oferă șansa de a primi puterea Creatorului, cu condiția să ne tratăm corect unii pe alții. Acesta este motivul pentru care s-au petrecut spargerea și tot felul de alte pregătiri venite de Sus și anume pentru ca oamenii să poată simți nevoia de a iubi sau, cel puțin, să realizeze necesitatea de a se uni.

Din prima parte a Lecţia zilnică de Cabala 2/25/13, Scrierile lui Baal HaSulam, “Scrisoarea 29”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →