Gustul plăcerii

Tot ceea ce avem nevoie este să dezvoltăm dorinţa. Îmi amintesc pe vremea când aveam clinică, una din angajate obişnuia să aducă cu ea mâncare yemenită. La început nici nu puteam să mă apropii de ea fiindcă pur şi simplu nu ştiam ce este. Era complet diferită la gust de tot ceea ce eram eu obişnuit. Dar cu timpul, am început să devin familiar cu această mâncare şi să o gust şi încet, încet mi s-a dezvoltat gustul pentru ea.

Este asemenea unui bebeluş născut pe lume fără să aibă niciun gust încă. După o vreme, în funcţie de gustul şi de predilecţiile societăţii lui, el începe să devină obişnuit cu mâncarea şi să se deprindă cu gustul ei. Fără gust, fără dorinţa de a mânca precis o anume mâncare, nu suntem capabili să ne bucurăm de ea. Desigur, e posibil să mănânci ca să nu mori de foame, dar asta nu este tot una cu plăcerea. Tu poţi primi plăcerile acestei lumi ca pe o simplă necesitate, dar orice în afară de asta, este admis numai dacă ai dorinţă de plăcere – şi această plăcere trebuie să vină din dăruire.

Întrebare: Baal HaSulam scrie că aceasta necesită numai o schimbare psihologică. Adică cum?

Răspuns: Noi nu putem înţelege cum este posibil să te bucuri iubind şi umplându-l pe cel care îl iubeşti. „Cineva pe care îl iubeşti” nu este copilul meu, de care dacă am grijă am plăcere în mod natural. Însă noi vorbim de cineva necunoscut, care este un străin, distant şi opus şi pe care chiar îl urăsc. Este ca o mâncare ditr-o ţară străină care mă dezgustă. Şi atunci, în mod deliberat, încep să-mi dezvolt gustul pentru ea, caut să mă apropii pentru a mă deschide şi a înţelege. Încet, dorinţa corespunzătoare se naşte în mine şi dintr-o dată, încep să simt că-l iubesc pe omul respectiv.

Se ridică întrebarea: dacă îl iubesc, nu va fi dăruirea mea pentru el egoistă? Totuşi, mă bucur de ea.

Adevărat, dar iubirea mea nu a anulat ura pe care am simţit-o înainte. Ura rămâne cu mine constant, chiar creşte, exact aşa cum se întâmpla cu studenţii lui Rabi Şimon, cel care a scris Cartea Zohar, că la început, ei se urau unii pe alţii, dar apoi, atingeau iubirea. Noi avansăm continuu pe două linii, ridicând iubirea peste ură, după cum e scris, „Iubirea va acoperi toate păcatele”.

Precis, ura şi iubirea împreună crează gustul, „siropul”, forţa plăcerii. Ele sunt ca două regne. Dacă anulezi ura, atunci numai puţină mulţumire materială îţi va rămâne din întreaga înălţime a plăcerii, dar dacă te ridici peste ură, acoperind-o cu un ecran de iubire de fiecare dată, vei ajunge la sfârşit cu un vas uriaş care are o plăcere uriaşă în el.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/23/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent:

Articolul următor: