Faptul ca dorintele noastre sunt sparte si distantate una fata de celelalte este de mare ajutor. Multumita acestui fapt, ne gasim intr-o situatie similara cu aceea descrisa in parabola despre regele care a vrut sa-si transfere intreaga sa comoara dintr-un loc in altul dar i-a fost teama sa o dea, pe toata, pe mana unei singure persoane, deoarece toti erau hoti.

Asa incat si-a impartit comoara si i-a dat fiecarei persoane o moneda, astfel incat fiecare putea sa reziste unei tentatii atat de mici si sa nu o fure, ci sa duca moneda la depozit. Regele si-a transferat in acest mod intreaga sa comoara intr-o noua locatie.

Este exact ceea ce se petrece cu noi. Vasele noastre (dorintele) sunt sparte, asa incat fiecare persoana detine propria sa mica dorinta. Totusi, daca se conecteaza cu ceilalti, el nu preia dorintele rele si sparte de la ceilalti ci isi extrage forta de a-si invinge propria lui dorinta.

Asta ne confera un numar de avantaje. In rpimul rand, tot ceea ce trebuie sa restictionez este dorinta mea cea mica. In al doilea rand, in jurul meu exista o societate cu forte uriase, iar ea ma poate influenta cu valorile sale.

In fond, in ciuda faptului ca dorintele noastre sunt sparte, ele sunt conectate intr-un singur sistem. Asta inseamna ca noi nu suntem legati unul de celalalt de buna voie, ci impotriva vointei noastre, nu din partea noastra, ci din partea naturii. Daca ma gasesc sub influenta dorintelor care sunt atat de departe de mine, atunci le pot folosi ca pe un instrument strain, un ajutor extern, in locul Creatorului.

Rezulta ca, multumita spargerii, eu primesc “ajutor impotriva Lui”: pou folosi o parte din dorinta mea care a fost separata de mine de catre egoismul meu. Aceste dorinte imi apar opuse mie, departe de mine si respinse, urate de mine. Asa le pot folosi ca pe niste forte ajutatoare.

Asta inseamna ca noi castigam enorm datorita spargerii. Pe de alta parte, nu mi se cere sa corectez, totul dintr-o data, intreaga dorinta imensa si sa rezist in fata intregii comori a regelui. Este deajuns sa rezistam tentatiei unei singure monede plasate in fata noastra.

Pe de alta parte, primesc de la toti ceilalti forta care imi permite sa nu fur. Fiecare ma convinge de maretia regelui. Daca pot, cumva, sa ma conectez la ei cu dorinta mea sparta, sa cedez in fata lor un pic, chiar si intr-un mod egoist, de dragul castigului meu propriu, ceea ce se cheama “Lo Lishma”, numai atat si este bine. Si, prin ei, eu primesc Lumina care Reformeaza.

In definitiv, Lumina Interioara nu poate straluci in interiorul meu, dar Lumina Inconjuratoare, poate!

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala 10/31/2011, TES

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →