În încleştarea naturii

Întrebare: Baal HaSulam a scris că întreaga lume trebuie să intre în graniţele garanţiei mutuale. Ce înseamnă?

Răspuns: Desigur, chiar acum întreaga lume introduce condiţiile garanţiei mutuale. Spus altfel, în vremurile noastre, s-au adunat toate condiţiile necesare pentru ca garanţia reciprocă să fie acceptată în întreaga lume.

Desigur, acesta este un proces treptat. Până acum, noi ne-am dezvoltat în interiorul egoismului nostru care a cresut din ce în ce mai puternic iar noi am acţionat numai folosind mediul pentru beneficiul propriu. Noi am „modificat” constant mediul extern, iar în acelaşi timp, egoismul a crescut şi mai mult.

Iar acum, se întâmplă un lucru foarte curios: mediul pe care noi am vrut permanent să-l schimbăm pentru a ni se potrivi, devine un sistem sănătos, rigid, fix, interconectat. Nu-l mai putem schimba. Din contră, acesta îşi lasă temperamentul să răzbată şi face presiune asupra noastră fiind pregătit să obţină schimbările din noi prin dezastre şi alte necazuri.

Mediul extern nu conţine numai factori naturali, ecologici, ci şi societatea umană, interconexiunea dintre noi pe diferite arii şi aspecte: în economie, educaţie, viaţa de familie, sănătate etc. Fiecare din noi trăieşte în acest mediu.

Înainte, eu l-am schimbat cum am vrut, în modul în care mie mi-a fost cel mai comod. Spus altfel, am schimbat prin natură şi am schimbat natura. Dar acum, natura îmi apare ca un sistem integral şi eu trebuie să mă schimb pe mine însumi. Înainte, eu am schimbat acest sistem natural, dar acum, el mă presează pe mine şi mă schimbă. Devine din ce în ce mai integral, mai înghesuit, mai puternic, mai sudat, şi pentru asta, mă strânge în încleştarea lui, forţându-mă să intru în standardul său fie că vreau sau nu.

De fapt, eu sunt în interiorul lui, şi când ajungem lipiţi unul de altul eu nu mai am scăpare în afară şi mă sufoc. Trebuie să mă schimb.

Eu percep comunicare dintre mine şi natură sub formă de criză, suferinţă şi probleme mari. Aceasta este calea dacă vom merge pe programul prestabilit. Însă, în natura globalitatea şi integralitatea naturii eu pot vedea în faţa mea ceva bun şi de dorit şi voi fi fericit să iau forma acestui mediu şi să „mă îmbrac” cu el, devenind similar cu natura.

În orice caz, este necesar să observ legea echivalenţei de formă dintre mine şi mediu, dintre noi şi natură. Pentru a deveni asemănători cu forma pe care mi-o demonstrează azi natura, trebuie să fiu conectat sănătos cu întreaga umanitate şi umanitatea – cu nivelele mineral, vegetal şi animal. Aceasta este semnificaţia existenţei în interiorul unei singure naturi.

Mai întâi trebuie să am grijă de societatea umană, incluzând atitudinea ei faţă de ecologie. Pentru asta este necesar ca să se schimbe omul astfel ca lumea, ţările şi cercurile ecologice să se unească unule cu altule, astfel încât educaţia să devină uită şi egalitatea se va stabili în întreaga lume.

Nu este egalitate de religii sau credinţă, cultură sau obiceiuri. Ele pot rămâne aşa cum sunt. Dar peste ele, trebuie să fie o egalitate comună, în care fiecare să fie unit. Şi chiar dacă diferenţele persistă în interior, ele nu se vor interfera cu ceea ce este important. Este scris: „Iubirea va acoperi toate păcatele.”

În plus, trebuie să avem grijă de regnele mineral, vegetal şi animal, şi astfel nu vom distruge pământul care ne este destinat tuturor, iar resursele sale importante nu vor seca.

Trebuie să ne gândim la viitor, dar astăzi, noi nu facem asta. Scoatem petrolul din pământ care este baza la 90% din producţia noastră de plastic, sau energie, sau alte tipuri de producţie. Dacă ardem petrolul pentru nevoi greşite, atunci furăm de la nepoţii noştri. Nimic nu le va mai fi lăsat lor. De aceea, trebuie deja să ne gândim ce avem de făcut.

Astfel, unificarea nu trebuie limitată la momentul actual, o dorinţă de scurtă durată pentru a ameliora situaţia şi a depăşi problemele. Unificarea trebuie să implice o viziune în viitor, un program pentru viitor, un inventar la ceea ce lăsăm copiilor noştri.

Am depăşit deja „vârful petrolului” şi am trecut la faza exploatării rezervelor rămase. Deci ce vom lăsa descendenţilor noştri ca moştenire? De altfel, petrolul nu este necesar numai la ars ci şi ca material de bază pentru producţia de diverse obiecte. Iar pe de altă parte, nu avem nicio sursă comparabilă de energie.

Unificarea dintre noi va duce la unificarea cu natura şi atunci noi vom înţelege cum să folosim resursele naturale in mod judicios, cum să facem tranziţia la egalitate, la o balanţă economică normală cu distribuţie corectă.

Altfel se va instaura asa un colaps că nu vom mai fi în stare să ieşim din el. Dacă vom goli rezervele de resurse naturale, vom fi lăsaţi pur şi simplu fără nimic şi practic nu vom mai avea cu ce supravieţui. Nu vom avea o rudă bogată care să ne poată ajuta într-o situaţie de urgenţă. Nu vom supravieţui acestei crize prin metodele anterioare fiindcă aceasta nu are soluţii alternative.

Aici nu este vorba numai despre petrol, ci şi despre multe alte resurse ale pământului. Noi credem că abundenţa lor este fără de sfârşit, dar nu este aşa. Prin multele noastre etape de consum nesăbuit am descoperit fundul de la „fundul sacului”. A venit timpul să trecem la nivel mondial la o nouă abordare.

Din partea 5 a Lecţiei zilnice de Cabala din 7/18/2011 „Arvut”

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: