În sucul acru al egoismului

Baal HaSulam, „Introducere în Cartea Zohar” Articolele 29 şi 30: …Aceasta este considerată ca fiind sub Sitra Achra şi Klipot, al cărui rol este de a extinde şi consolida voinţa de a primi, de a o exagera şi a o nelimita în orice mod, pentru a o furniza cu toate materialele necesare pentru a lucra şi a corecta.

În evoluţia noastră, trecem prin patru etape ale dorinţelor care aparţin acestei lumi: mineral, vegetal, animal şi vorbitor. Fiecare etapă care umează este mai abruptă decât precedenta.

Mai târziu, un nou nivel de dezvoltare începe, unde dorinţa de a primi aspiră la corecţie. Cu cât facem mai multe eforturi, cu atât este aspiraţia noastră de unitate şi dragoste şi răul se manifestă în noi.

 

Este mai mult un proces calitativ, în cursul căruia primim ansamblul „grosimii” dorinţelor în cele patru lumi ABYA conform eforturilor noastre. Astfel, atingem punctul cel mai înalt în care înclinaţia rea s-a manifestat deja în noi. Deşi a îmbrăcat dorinţa de a primi la naştere, el nu începe să se trezească decât după treisprezece ani şi după aceea începe să intre în sistemul de lumi pure…

Are deja o enormă dorinţă egoistă în care există un punct din inimă. Este conectat la Lumină şi de aceea, începe să funcţioneze. Astfel, după „treisprezece ani” de obţinere a ansamblului dorinţelor de primire pentru plăcerea de a primi, punctul din inimă (*) şi conexiunea sa cu Lumina Înconjurătoare se trezesc. Ca şi cum am umfla un balon al dorinţei noastre pentru a atinge punctul nostru prin lumile impure ale ABYA – şi apoi, se trezeşte.

 

Pâna atunci, el nu ştie care este adăncimea. Desigur, nu putem corecta decât defectele care s-au manifestat, deja, în noi. Şi invers, până ce sunt expuse, de ce apar punctele noastre din inimă ?

Când se obţine dorinţa spirituală intensificată în scopul de a primi, se devorează pentru propria plăcere, toate bogăţiile şi deliciile în următoarea, eterna lume, care este o stăpânire veşnică. Doar dacă aspirăm la unitate vom dezvălui de fapt, cât de răi suntem. Noi încercăm să fim amabili şi gentili, dar, de fiecare dată simţim că suntem de fapt indiferenţi, neglijenţi, nesăbuiţi şi iresponsabili. Uneori, admitem că ne bucură suferinţa altor oameni. Nu-i aşa ?

Este natura noastră, dorinţa noastră egoistă obişnuită cu care ne-am născut şi trăim. Anterior, ea s-a ascuns „în umbră”. Acesta este momentul în care ne străduim să ne unim cu ceilalţi şi să fim gentili cu ei, când începe să se manifeste în noi. Cu toate acestea, nu este spiritualitate, pentru moment, nu este adevărata dăruire, încercăm mereu să o atingem.

Apoi, următorul pas are loc. Înainte de a ajunge la „treisprezece ani”, tot ce am făcut a fost să încercăm să ieşim din egoismul nostru şi să descoperim înclinaţia rea în interiorul nostru, cum se spune, reticenţa noastră de a schimba şi căderile constante într-un egoism mai mare. Cu toate acestea, în acest moment, ne oprim să încercăm şi începem să acţionăm pentru a atinge dăruirea. Aceste acţiuni reflectă măreţia Creatorului pentru noi: eternitate, perfecţiunea universului şi Lumina în sine.

Este momentul în care o dorinţă egoistă, pentru a „trage” totul pentru sine, se trezeşte: „Pot fura eternitatea? Pot conduce?” Acţiunile noastre sunt orientate spre dăruire, absorbind multă Lumină. Este momentul în care ne poticnim.

Este o condiţie „suculentă”, foarte specială. Dorinţa pe care o dobândim în ea aspiră la Lumina Superioară şi este de un miliard de ori mai mare decât tot ceea ce ne-a fost revelat, până acum.

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.03.2013, „Introducere în Cartea Zohar”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: