Întrebare: Rabash scrie: ”Nu există altă alegere decât să se roage Creatorului să-i dea un pic de viață, astfel va simți că este grav bolnav și că are nevoie să vindece sufletul.” Care este această cerere și această senzație?

Răspuns: Eu văd cum sunt conectați prietenii mei. Ei ies împreună pentru o anumită activitate, se ajută, se simt aproape, se înțeleg unii pe alții. În timp ce, atunci când mă alătur lor, nu simt nici o conexiune cu ei, nici participare reciprocă. Sunt mereu atras spre singurătate. Nu am chef să fiu cu cineva. Ce pot face?

Deci, eu cer Creatorului să-mi arate cât de rău este să fii un astfel de individualist, detașat de ceilalți, fără să simți pe nimeni. Eu ascult cum își vorbesc unii cu alții, cum pot ei să fie aproape.

Ei se stimulează reciproc și merg afară pentru sarcini, pentru diseminare și eu nu. Nu sunt entuziasmat când îi privesc. După cum pare, eu sunt mai aspru decât ei, mai egoist. Și vreau să fiu integrat în conexiunea lor. Altfel, aș putea să stau alături de ei, dar să nu fiu în interiorul grupului.

Să presupunem că grupul nostru principal are 400 de oameni. Câți dintre ei vor cu adevărat să se conecteze? Poate că 30 sau 40. La urma urmei, ei nu acționează doar ca participanți, ci ca cei care doresc să se conecteze și să simtă că prin asta, ei descoperă forța superioară ca un singur om cu o singură inimă; este condiția pentru a descoperi Creatorul.

Și, eu nu simt asta! Nu aud decât despre necesitatea de conectare, dar nu o simt. Aud cum prietenii se unesc, planifică o activitate de diseminare, și eu îmi spun: ”Ei bine, data viitoare mă alătur lor. Acum nu este momentul. Am lucruri mai importante de făcut!”

Mă angajez chiar, în mod deliberat, în lucruri pentru a găsi o justificare a absenței mele. În final, văd că nu am corecție la nimic. Deci, eu cer Creatorului să-mi dea o senzație rea, recunoașterea răului în separarea mea de prieteni, astfel încât să fiu în măsură să decid că trebuie să mă conectez. Este ceea ce numim ”recunoașterea răului„, clarificarea.

Ar putea să fie faptul că mă tem că este rău pentru mine să nu fiu conectat cu prietenii și că nu merg spre ei. Ar putea să fie faptul că eu remarc că ei sunt mai avansați și că sunt gelos pe ei, și că măreția grupului trebuie să mă tragă înainte. Nu cer să sufăr, mai degrabă pentru recunoașterea naturii mele rele.

Desigur, nu este agreabil, dar această neplăcere evocă o mare bucurie în mine, deoarece asta mă eliberează și mă salvează de situația în care mă găsesc. Altfel, va trebui să mor în Egipt.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 23.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →