Întrebare: Creatorul a poruncit fiilor lui Aaron să nu plângă moartea fraților lor, dar a poruncit poporului Israel să îi plângă. Ce este această diferență?

Răspuns: Noi facem diferența între categoriile tată, mamă, frate, soț, soție și copii în munca spirituală și abia apoi este masa generală a poporului. Oamenii sunt stări ale sufletului nostru cu privire la toate situațiile de familie care sunt la nivelul mineral și astfel, le lipsește orice înțelegere a ceea ce se întâmplă. Dorințele care sunt la nivelurile următoare, totuși, la nivelurile de membri ai familiei, oameni care sunt aproape unul de altul, sunt deja un pic dependente una de cealaltă, astfel încât nu au de ce să-i plângă si să facă ceva, mai degrabă contrariul.

Există dorințe pe care trebuie să le respecte deoarece prin asta, ei coboară în timpul celor șapte zile de doliu la profunzimea care le-a fost revelată, spre dorința egoistă numită Nadav și Avihu, și prin atingerea acesteia, ei încep să corecteze aceste atribute.

Întrebare: Asta înseamnă că poporul israelian trebuie să coboare la astfel de adâncimi pentru a le atinge și a urca din nou?

Răspuns: Oamenii sunt într-o astfel de stare că nu pot să înțeleagă sau să facă ceva. Prin urmare, nimic nu este înțeles în dorințele noastre pe care le numim ”popor” care sunt la un nivel minor atât de egoist. Ele sunt corectate automat până când încep să înțeleagă cine suntem, ce facem și de ce. Ca și cum am efectua milioane de acțiuni diferite, aleatorii și inutile în diferite situații de viață și astfel, am atinge treptat stările care sunt mai bine înțelese.

Deci, începem să înțelegem cum trebuie să progresăm. Acest lucru înseamnă că noi nu facem acțiuni aleatoare, fără nici o intenție, ci intențiile noastre încep să determine acțiunile noastre.

Din kab.tv, ”Secretele cărții eterne”, 22.01.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate, Torah | Add Comment →