Învăluit într-un nor

Întrebare: Ce este ego-ul nostru, un sentiment sau o percepţie mentală?

Răspuns: Putem compara creierul cu un ecran de cinema deoarece este, de fapt, gol. Astăzi, de exemplu, tu pari a fi urât şi dezgustător şi mâine, după o schimbare de stare, te privesc şi văd in faţa mea un băiat bun ce radiază de vitalitate. Creierul meu descrie aceste imagini, este ecranul? Unde le proiectez? Ego-ul meu, interesul meu descrie aceste calcule, dar nu înţelegem asta până la final.

Credem că suntem obiectivi când este vorba despre natura mineral, vegetal şi animal, dar la nivelul vorbitor, în relaţiile dintre noi, există variabile diferite. În general, nu înţelegem că suntem singurii care reprezentăm propria noastră lume la toate nivelurile dorinţei de primire. De aceea lumea nostră este numită imaginară, deoarece nu există cu adevărat. În momentul în care vă curăţaţi ego-ul de percepţia aceste lumi, acesta va dispărea. Şi ce va rămâne? Nimic?

Deci, ce ne va rămâne? Să începem să stabilim acest “ceva” acum. Să începem să construim o nouă lume. Totul depinde de ceea ce desenaţi pe ecranul percepţiei voastre.

Întrebare: Dar, cum să desenăm aceste imagini dacă ele îmi par a fi reale?

Răspuns: Îmi imaginez o forţă care mă controlează, care mă înconjoară, care mă conduce şi mă bulversează, îmi trimite lucruri pozitive şi negative. Toată această situaţie, balonul în care sunt, funcţionează asupra mea, ca un film ştiinţifico-fantastic, deoarece noi ne imaginăm ceva şi muncim asupra acestui ceva, în imaginaţia noastră. Deci, îmi imaginez un anumit spaţiu în care o anumită forţă sau un câmp de forţe operează. Între timp, nu pot să gestionez fără această iluzie în trei dimensiuni cu diferite fenomene de timp şi spaţiu. Eu sunt conectat la ea, fie că o vreau sau nu.

Îmi imaginez o forţă care mă înconjoară ca şi cum aş fi într-un nor. Această forţă acţionează asupra mea în toate sensurile şi în toate aspectele posibile. Chiar acum, când mă gândesc la asta, funcţionează cu adevărat, sunt relaxat că ea acţionează asupra mea. Dar ce am în afară de această acţiune?

Deoarece, fără niciun adaos din partea mea, pot să aspir în mod constant doar la un sentiment corect şi cum să mulţumesc acestei forţe pentru grija ei atentă. Ea a creat o lipsă în sentimentul meu, dorinţa de primire şi mă simt bine în această lume sub dominaţia sa.

Se pare că nu avem nevoie de nimic, numai de aceasta. Toată filozofia şcolii epicuriene se bazează pe această abordare. Alte metode din Est cred în nirvana şi pace. De fapt, această atitudine este cea mai profundă deoarece se bazează atât pe teama de a perturba ceva în creaţie, cât şi pe teama de blestemul Creatorului.  Constant, trebuie să mă simt bine. Mereu încerc să fiu calm şi relaxat şi să fiu fericit cu ceea ce am, nu pentru că ego-ul mă împinge să o fac, ci datorită unei intenţii mai sublime.

Pe scurt, Avraam a lucrat bine cu această abordare în Babilon.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 02.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: