Invenţia cea mai practică

Întrebare: Înţeleg că este necesar să fiu integrat într-un grup şi să îmi îndrept toate gândurile către acesta. Dar cum pot să obţin puterea să fac asta atunci când sunt aruncat din această stare? Ce se poate face pentru a avea această forţă?

Răspuns: Cel mai bun lucru care a fost inventat pentru asta este un mediu care mă poate stimula cumva.

Altceva în afara de asta, este posibil să folosesc o alarmă de ceas sau a telefonului care să pornească automat, să mă trezească printr-o melodie. Totuşi, principalul lucru sunt prietenii cu care voi comunica din când în când şi voi începe să fiu interesat în ceea ce fac. Nu vreau de fapt să le răspund, dar sunt forţat să păstrez conversaţia să continue, iar asta mă scoate dintr-o stare rea.

Numai mediul ne salvează. În general, ce există în univers? Sunt eu sau lumea. Asta înseamnă că dacă eu nu o fac, lumea o face.

Aşadar, când simt goliciune, relaxare, un cap înţeţoşat, lipsă de inspiraţi şi un spirit elevat, nu aud sau nu îmi amintesc ce s-a întâmplat ieri, înseamnă că este necesar să umplu aceste lucruri cu măreţia grupului şi a Creatorului.

De unde este posibil să obţin această măreţie? Exact aici pot să verific cât de mult sunt conectat cu grupul, cât de mult le datorez ceva.

Să presupunem că am febră. Nu mă simt bine, iar în camera alăturată, copilul plâng . Mă ridic sau nu? Mă duc la el? Da. Fac tot ce este necesar pentru el? Da. Gradual, mă refac? Da. Ce pot să fac? Este obligaţia mea.

M-am conectat în aşa fel la grup, cu aceleaşi obligaţii? De fapt, nu trebuie să mă ridic, să mă duc la bucătărie şi să îi ajut cumva pe prieteni? Mă trezesc dimineaţa să vin la lecţie şi să stau acolo, chiar dacă sunt adormit? Vorbesc serios! Am trecut eu însumi prin toate acestea.

Fără asta, nu va reuşi nimic! Aşa cum au spus, „Dacă doctorul spune operaţie, atunci este necesar să te operezi.”

La fel este şi în ceea ce priveşte grupul. Grupul mă trage de ureche către el? Mă trag afară din mlaştină? Trebuie să facă asta dacă am semnat un contract cu ei. Altfel, pentru ce suntem împreună? Numai pentru asta. Şi asta a fost scris: „Un prizonier nu se poate elibera singur din închisoare.” (Berachot 5b). Numai grupul, mediul, puterea mediului.

Trebuie să fiu obligat grupului la fel cum sunt unui copil de care am grijă, chiar dacă mă simt rău, iar grupul, în schimb, trebuie să aibă grijă de mine la fel cum ar avea grijă de un copil, chiar dacă dispar din câmpul lor de viziune, „Ceva i s-a întâmplat, pare să fie tăcut.” Este necesar să ne facem acest gen de griji, la fel cum părinţi îşi fac griji pentru copilul lor.

Dacă nu construim acest gen de relaţii, nu va rezulta nimic! Trecem prin toate aceste situaţii numai pentru a întări conexiunea dintre noi.

Din Congresul de educaţie integrală, ziua a treia din 04.02.2014, Atelierul 5

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent:

Articolul următor: