Comentariu: O scrisoare de la Irina: „Am fost împreună încă din clasa întâi la școală și nu ne-am certat niciodată. În clasa a treia, deja obișnuia să-mi care ghiozdanul și toți băieții râdeau de el. Dar am devenit prieteni și mai buni, și toată lumea ne invidia. După școală, am studiat împreună la Institutul de Tehnologie, în același departament. În al treilea an ne-am căsătorit. Părinții noștri erau prieteni. Am dat naștere la doi copii. Nu înțeleg de unde au apărut iritarea, respingerea și ura, ne cunoșteam temeinic!”

„Astăzi suntem deja divorțați. Până acum au continuat procesele și disputele în instanță. A fost o despărțire teribilă! Nu-i mai aud vocea, nu-l mai văd! Am o durere interioară constantă! Nu înțeleg cum de mi s-a putut întâmpla așa ceva! Nu știu cu ce am greșit!”.

Răspunsul meu: Nu ai lucrat la tine însăți. Ai crezut că nimic nu se va schimba. Dar o persoană se schimbă în permanență, ca să nu mai vorbim de doi oameni, și cu atât mai mult de cei care se cunosc și au fost împreună tot timpul. Ei se schimbă foarte mult de-a lungul vieții lor. Și cum au fost obișnuiți unul cu celălalt, pentru ei cele mai mici schimbări duc la reacții interne foarte ascuțite.

Se dovedește că pot vedea brusc cealaltă persoană ca fiind rea, dezgustătoare, opusă mie, care mă percepe constant pe mine și atitudinea mea în mod ambiguu, și așa mai departe. Asta tocmai pentru că se cunosc prea bine. Prin urmare, acum, chiar și cea mai mică schimbare provoacă tulburări uriașe între noi.

Comentariu: Conform logicii umane, cu cât ne cunoaștem mai bine, cu atât suntem mai apropiați și cu atât mai mare este iubirea dintre noi. Iar tu susții că este invers.

Răspunsul meu: Cu atât zarva poate fi mai mare. Prin urmare, trebuie să stârnim în mod constant tot felul de proprietăți și relații presupus negative între noi, astfel încât să ne antrenăm cu ele și să le transformăm în unele pozitive.

Întrebare: Deci spui că mariajul este un exercițiu constant?

Răspuns: Unul permanent! Așa cum spunea profesorul meu: „Iubirea este o bestie care trăiește între voi, o bestie rea. Iar dacă o hrăniți în mod constant, atunci totul este bine.”

Întrebare: În ce se transformă această fiară dacă este hrănită constant?

Răspuns: Va fi mare alături de voi. Și veți avea de-a face cu ea împreună până la bătrânețe.

Întrebare: Și această bestie se numește iubire?

Răspuns: Da. Și, de fapt, este foarte, foarte înfricoșătoare.

Întrebare: Deci ei trebuie să vadă dinainte că relația lor se va schimba brusc și în mod opus?

Răspuns: Da, trebuie să prevadă acest lucru. Și ar trebui chiar să o joace.

Întrebare: Cu ce hrănim această bestie?

Răspuns: Cu concesii. Adică, o putem enerva în mod deliberat și putem învăța să cedăm.

Întrebare: Te rog să ne dezvălui secretul unei căsătorii de lungă durată împreună. Ce înseamnă acest lucru pentru tine?

Răspuns: Pentru mine, înseamnă să-l las pe soț să își trăiască viața.

Întrebare: Și cum rămâne cu soția?

Răspuns: Același lucru despre soție. Iar dacă au ceva în comun, este, desigur, copiii.

Dar nici cu studiile mele, nici cu profesia mea nu invadez în vreun fel zona ei, iar ea nu o invadează pe a mea. În acest fel ne dăm unul altuia posibilitatea de a trăi—viața interioară practic, până la urmă.

Iar cel mai important lucru este să avem grijă de copii. Este zona noastră comună. În principiu, la urma urmei, oamenii se cuplează și se căsătoresc pentru a da naștere și a crește copii și nepoți.

Întrebare: Ce este iubirea?

Răspuns: Iubirea este dorința de a lăsa o altă persoană să existe alături de tine într-un mod care îi este confortabil. Acesta cred că este secretul iubirii și al unei vieți lungi și normale împreună, deși este foarte, foarte dificil, pentru că trăim foarte mult timp, de două ori mai mult decât înainte. Și de aceea nu este ușor.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” de la KabTV 12/9/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →