Intrebare: Daca eu stiu ca ma aflu in cautarea fericirii eterne continute in daruire, dar inca nu o simt, cum ar trebui sa fie abordarea mea artificiala?

Raspuns: Noi trebuie sa discutam mai mult despre calitatile pe care nu le posedam inca, dar cu care ne jucam, exact ca niste copii. Atata doar ca un copil percepe jocul sau ca fiind cel mai serios si mai real lucru din lume, el crescand datorita acestui fapt. In timp ce eu, atunci cand ma joc, stiu ca nu este ceva serios si nici real. Aici zace toata problema.

Daca as fi capabil sa investesc mai mult suflet si mai multa minte in acest joc, as beneficia mai mult de pe urma lui. Desi, oricum se petrece el, jocul functioneaza in orice caz. Lumina ma influenteaza si eu ma schimb.

Cel mai important lucru: trebuie sa continuam. Asa cum este scris: “Orice s-ar intampla, indiferent ce intervine, dar tu sa nu parasesti calea,” si atunci vei reusi. Lumina va continua sa te influenteze mai puternic de fiecare data. Si, chiar daca acest lucru va necesita ani intregi, in final vei incepe sa observi schimbarile interioare, sa apreciezi calitatea daruirii si sa avansezi in daruire.

From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 10/26/2011, Writings of Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara | Add Comment →