Intrebare: Cum putem deveni la fel cu Creatorul a carui proprietate este daruirea din moment ce am fost creati cu dorinta de primire si trebuie sa ramanem totdeauna cu ea?

Raspuns: Daca incepi sa daruiesti celorlalti prin dorinta ta de primire, vei obtine cresterea capacitatii de daruire.

Exista doua naturi:

1. Lumina=Sursa Luminii=Creatorul=Cel ce Daruieste
2. Dorinta=Primitorul=Creatura

Creatura totdeauna numai primeste, ea nu poate niciodata sa dea. Cand citim ca creatura devine asemanatoare Creatorului, inseamna ca “primeste pentru a darui”, adica primeste si da mai departe!

Dar ea nu poate transmite Lumina ca pe un element ce poate fi transmis in lumea noastra de la un om la altul. Atunci cum functioneaza? Cum pot sa-ti dau tie ceva? Am primit de la Creator, si nu pot fi altfel, fiindca eu sunt dorinta de a primi placere.

Dorinta de primire nu poate darui; asta nu exista in natura. Natura noastra poate doar sa consume si sa absoarba. Aceasta este o lege a naturii ce nu poate fi rupta. Deci, cum sa-ti daruiesc tie, un strain? Aici are loc o actiune foarte speciala.

Lumina Inconjuratoare vine de la acelasi Creator, si aceasta Lumina, Reformeaza. Ea executa o corectie si ne uneste impreuna. Iar eu nu iti daruiesc tie,ci primesc dar primesc in dorintele tale. Asta inseamna pentru mine ca iti daruiesc tie.

Imi conectez intregul “corp” al sufletului comun, totul devine al meu, si dupa aceea eu primesc pentru el, dar se refera la cum daruiesc eu acestui “corp”.Este un truc minunat ceea ce se intampla aici! Cand percep o alta persoana ca fiind parte din mine, primesc pentru el si este ca si cum eu as darui. Poti obiecta: Ce fel de daruire (influenta) este asta, este de asemenea primire!

Sa zicem ca este cineva caruia nu vreau sa-i dau nimic si, dintr-o data, aflu ca e fiul meu. Si atunci sunt gata sa-i dau totul fiindca il percep ca parte din mine. Deci putem numi asta intr-adevar daruire? De exemplu, daca i-as fi dat si inainte sa stiu ceva despre el, atunci cu siguranta, da. Dar acum, cand stiu ca e fiul meu, ce fel de daruire este? E ca si cum ti-ai da tie insuti.

Toate acestea ar deveni adevarate daca as descoperi ca ceilalti sunt cu totul parte din mine. Dar problema este ura care ramane intre noi. Aceasta este un lucru pretios si noi trebuie sa-l iubim. Cealalta persoana imi ramane totusi un strain, dar vine Lumina Inconjuratoare si imi creaza o atitudine de iubire peste ura mea. Iubirea si ura raman ca doua linii: dreapta si stanga, cu mine in mijloc, intre ele. De aceea ne referim la acest lucru ca fiind “daruire”.

In linia dreapta il percep pe celalalt ca apropiat mie, ca fiind parte din mine, ca pe cineva pentru care sunt gata sa sacrific totul fiindca as putea la fel de bine sa fiu eu. In partea stanga, il urasc si sunt gata sa distrug fiecare particica din el. Si amandoua aceste linii exista simultan si unite in linia de mijloc.

Acest fapt continua pana la corectia finala, Gmar Ticun. Si nimeni nu stie ce va veni dupa.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 10/29/10 “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →