La unison cu lumea

Baal HaSulam, „Pacea în lume”: Astfel, pacea lumii și pacea statului sunt interdependente. Prin urmare, vom găsi în mod necesar că, chiar și acea parte a statului, care este în prezent mulțumită de viața ei, care sunt agilii și inteligenții, au încă destul să fie preocupați de siguranța vieții lor, din cauza tensiunilor cu cei care se străduiesc să-i răstoarne. Și dacă ei ar înțelege valoarea păcii, ar fi fericiți să adopte conduita de viață a ultimei generații, pentru că „tot ceea ce un om are, va da pentru viața sa”.

Există o condiție simplă pentru o viață mai bună a ultimei generații, iar asta este să știe că pe tot pământul, în întreaga umanitate, totul este conectat integral și global și nimeni nu este liber de acest cont general. Toată lumea este conectată cu toată lumea în conexiuni complete pe care le cunoaștem și pe care nu le cunoaștem, cele revelate și cele ascunse. Există milioane de lanțuri întinse între noi, prin gândurile mele și dorințele mele și prin tot ceea ce sunt. Dacă nu le-am descoperit încă, nu înseamnă că ele nu există. Desigur, ele există și sunt tot mai clar revelate în fiecare zi.

Singurul lucru pe care-l pot face este să înțeleg că acesta este modul în care există, însă înțelegerea nu este suficientă-  trebuie să ajung la sentimentul că am fost capabil să utilizez în mod corect situația. Las-o să mă limiteze când fac ceva greșit și să mă împingă înainte în inițiativele potrivite, în funcție de sistemul general în care suntem cu toții conectați unii cu alții.

Dacă nu simt, voi pierde această oportunitate: Voi începe să spun un lucru și să fac un alt lucru, ceea ce se întâmplă de fapt în prezent.

Ei bine, în primul rând trebuie să înțeleg asta eu însumi și s-o explic celor din jurul meu. Dar în cele din urmă, acest sistem trebuie să ne fie descoperit, astfel încât să vedem cu adevărat, cu ochii noștri și cu înțelegerea noastră, astfel încât să-i simțim semnalele venind de la inimă la inimă, de la minte la minte.

Nimeni nu va fi capabil să gândească și să contemple singur. Fiecare va trebui să se conecteze la întreaga lume în gândurile sale. Cu alte cuvinte, avem nevoie de o singură inimă și de o singură minte pentru toată lumea.

Viața însăși cere unitate. Ne îndreptăm în această direcție și vom ajunge acolo oricum, dacă nu acum, atunci mai târziu. Deci, cum putem face asta? Ne vor ajuta vreun guvern mondial sau vreo poliție mondială? Ce pot face?

Avem nevoie de un mijloc special, care ne va arăta legătura dintre toți într-o manieră emoțională și cognitivă, astfel încât să nu ne uităm la ea din afara, ci să ne găsim de fapt, pe noi înșine în ea.

Atunci automat mă voi îngrijora pentru alții: Dacă mă gândesc, mă gândesc la toată lumea, dacă iau o decizie, iau în considerare pe toată lumea. Voi fi puternic și strâns conectat la general. Fără aceasta, nu există nici o șansă să reușim.

Întrebare: Ai descris starea finală, dar nu cum să ajungem acolo.

Răspuns: Asta-i adevărat. Chiar și acum îmi pot folosi simțul comun și mintea mea corectă, în scopul de a-mi descrie modul în care lucrurile ar trebui sa fie. Dacă văd deja sistemul general, cum mă obligă la acest moment? Apoi, alte condiții vor fi dezvăluite, chiar și cele severe și necunoscute.

Încă trebuie să mă gândesc în mod obiectiv în ceea ce privește prezentul: Există anumite componente care sunt conectate într-un anumit fel.

Cum le conectez, astfel încât fiecare să simtă pe toți ceilalți și fiecare să poată lua pe oricine altcineva în considerare?

Fiecare știe natura celuilalt temeinic și este nelimitat conectat cu toată lumea într-o varietate de conexiuni și are o astfel de minte largă încât poate lua pe toți în considerare, planifica imediat proiecte în numele tuturor și efectua operațiuni reale, asigurat că aceste operațiuni sunt optime și că, în circumstanțele actuale, sunt cele mai bune posibil.

În caz contrar, dacă fiecare va continua să aibă grijă în conturile sale personale, în condițiile conectării reciproce în creștere, totul va cădea, precum o mașină ale cărei piese se împrăștie in orice direcție atunci când are loc un accident.

Așa că trebuie să vedem imaginea unității noastre ca fiind obligatorie: Fiecare are mintea tuturor și fiecare are sentimentele oricărui altcineva. Cum este posibil? Asta este o întrebare în sine. Dar chiar și acum vedem deja că natura ne prezintă această problemă.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 13/09/12,  „Pacea în lume”

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: