Libertate în Întuneric

Când omul începe să studieze are nevoie să treacă prin toate etapele, să se ridice şi să se prăbuşească, astfel că va simţi cum este influenţat. Omul trebuie să lucreze şi să se descurce cu acestea. Nu este posibil să strige tot timpul: „De ce m-ai părăsit, de ce sunt eu neajutorat din nou, în disperare şi în întuneric?”

Aceste stări provin Sus, iar eu progresez chir cu ajutorul lor, cu condiţia de a merge corect prin ele. Trebuie să primesc un sentiment de creştere, trezire, putere  şi sprijin din partea grupului, şi trebuie să lucrez în mod corect împotriva întunericului, adică să transform întunericul în lumina.

Acest întuneric este bun, deoarece în măsură în care există întuneric, eu primesc liberul arbitru. Pot fi liber! Şi dacă lumina mă luminează, atunci eu sunt cu siguranţă în dăruirea Lui. Lumina este mai sus decât mine. Ea vine, mă influenţează, mă dezactivează, iar eu devin tot ceea ce El doreşte.

Sunt că o marionetă care se joacă atât timp cât sforile sunt trase de Lumina. Întunericul simbolizează că maestrul a dat drumul sforilor şi am căzut fără nici o mişcare. Pot primi trezirea din împrejurimi şi să mă joc astfel ca şi cum aş fi manevrat de către maestru.

Dar voi juca pe cont propriu. Şi, desigur, voi primi putere de la grup dar numai în măsură în care eu investesc puterea mea, iar apoi voi începe să trăiesc. Deja eu sunt cel care mă manevrez, similar cu modul în care Creatorul mă manevrează.

Odată El este cel care mă manevrează şi altădată sunt pe cont propriu. În întuneric, eu sunt, iar în Lumina, nu sunt eu, ci El. Acesta este modul în care lucrez, până când noaptea devine zi astfel încât voi fi eu şi nu Creatorul. M-am ridicat doar la nivelul de dăruire şi nu este important ceea ce mă influenţează, lumina sau întunericul.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/21/14Cartea Zohar

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent:

Articolul următor: