Limitările sistematice

Întrebare: Să presupunem că vreau să-mi cumpăr o maşină de două ori mai scumpă decât una obişnuită. Cum fac eu ceva rău altor oameni prin asta?

Răspuns: Noi suntem într-un sistem al naturii limitat, global şi integral, care este interconectat într-o singură „sferă” din care tu nu poţi ieşi. Eşti obligat să fii în această sferă şi să fii conectat foarte precis cu ceilalţi. Nu există nimic mai mult sau mai puţin decât asta.

De aceea, atunci când tu cumperi o maşină de două ori mai scumpă, tu devii o celulă canceroasă, pentru că în acest caz, tu nu cumperi ca să ai o viaţă normală şi să îi serveşti pe ceilalţi, ci pentru „a înhăţa mai mult”. Cu cât „consumi” mai mult peste necesitate, cu atât mai mult devii o tumoare canceroasă.

Organismul comun este construit ideal. Fiecare om din el trebuie să primească necesităţile vitale, iar în rest, trebuie să se gândească numai la ceilalţi. Creatorul a creat dorinţa şi umplerea ei. Deci, de ce să iei tu deodată, mai mult decât ţi se cuvine?

Toate dorinţele sunt unite în una. Lumina le umple şi le dă viaţă într-o singură formă. Dar tu brusc „tragi plapuma mai mult la tine”, dorind mai mult. Ca rezultat, excesul tău va veni în mod cert pe cheltuiala altuia.

Azi, ni se arată asta foarte clar: un miliard de oameni sunt în pragul foametei şi, în acelaşi timp, resursele pământului încep să se termine. În curând le vom folosi şi pe acestea şi vom rămâne fără nimic.

Ajungem la sfârşit cu toată producţia noastră de consum. Şi ce se va întâmpla în continuare?

De aceea, dacă, împotriva voinţei noastre, nu vom dori să ajunem la viaţă în interiorul graniţei necesităţilor noastre vitale, asta se va întâmpla. Totul este limitat, terminat, folosit. Totul are un sfârşit şi se apropie.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 6/22/2011 „Matan Tora” (Dăruirea Torei)

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed