Întrebare: Atunci când oamenii încep să trateze totul conform principiului „Nu este nimeni în afara de El,” este ca şi cum ar înceta să mai funcţioneze în viaţă: îşi pierd locul de muncă, apar probleme de familie iar fundaţia materială se clatină. În final, asta interferează cu adevărat şi cu avansarea spirituală. Ştim, de asemenea, că există şi o altă perspectivă: „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine?” Cum pot discerne „Nu există nimeni în afară de El”, atunci când trebuie să găsesc o a doua perspectivă în asta şi să abordez viaţa conform „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine?”

Răspuns: Nu ar trebui să aruncăm în jur aceste fraze deoarece, în principiu, ele vorbesc de şi alte grade. De obicei, aceste fraze aparţin dezvoltării spirituale şi nu numai celei corporale. Ce se poate face pentru a îndrepta corect omul către scop, astfel încât să nu greşească pe drumul vieţii? Este dificil. Îţi voi da un exemplu a cât de dificil este.

Şi eu mi-am părăsit locul de muncă. Am avut o clinică minunată, cu doisprezece doctori, o echipă mare în spate, tehnologie, etc. În acele timpuri, se poate spune că venitul clinicii se număra în milioane. Pur şi simplu am renunţat! Nici măcar nu am vândut-o sau lichidat-o, ci am renunţat pentru a scăpa de sarcinile de management, fără a lua nici un cent după aceea. Nu am mai putut continua să lucrez. De aceea înţeleg acest gen de oameni.

Cel mai bun lucru este atunci când munceşti într-o slujbă simplă. Învăţătorul meu Rabash a spus acelaşi lucru. I s-au oferit tot timpul promovări la muncă; au vrut să îl facă un lider de echipă şi apoi să intre în departamentul de conducere.”În niciun caz! Vreau să fiu un simplu muncitor.” „Dar astfel ai putea câştiga de cinci, chiar de zece ori mai mult!” „ Nu vreau asta.”

Până în ultima lui zi de muncă, până la pensie, a rămas un simplu funcţionar. A lucrat la biroul de taxe, a completat hărtii şi tabele. Ar spune că asta i-a permis să se gândească la munca sa spirituală în timp ce completa hărtiile pe autopilot. Iar înainte de asta a lucrat în construcţii ca simplu muncitor.

În alte cuvinte, atunci când omul are o slujbă creativă, când trebuie să creeze ceva, atunci îi este dificil. Dar dacă face o muncă mecanică, care nu necesită creativitate, ca într-un garaj sau în vânzarea de maşini, atunci el poate continua să lucreze şi nu văd ceva ruşinos în asta. Este necesar să muncească. Omul trebuie să se însoare, să aibă copii, familie şi loc de muncă. Prin astea el există în framework-ul lumii noastre şi pe această bază se poate dezvolta mai departe.

Grupul trebuie să îl sprijine şi să îl ajute în asta. Dar din nou, el trebuie să lucreze pentru a furniza o viaţă normală familiei sale şi nu de dragul excesului. Iar asta trebui să o facă. Cum putem ajuta cu asta? În grup trebuie să existe o atmosferă care te obligă să sprijini prietenii ca ei să nu eşueze şi să îşi neglijeze slujbele. Iar dacă soţul cuiva are asemenea tipuri de probleme, soţiile trebuie să informeze grupul în legătura cu acestea.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →