Luaţi în considerare doar scopul

Toate presiunile pe care le resimţim, micile izbucniri care fac să avanseze creaţia pe axa timpului, ne forţează să ne dezvoltăm progresiv, iar suferinţele teribile pe care le trăim, totul duce la iubirea de Creator, care vrea să ne facă să avansăm şi care nu funcţionează dacă nu luăm în considerare obiectivul. Providenţa Creatorului este o Providenţă deliberată şi nu ţine cont de diferite evenimente şi arată prin ce trecem.

Este imposibil să spunem că, Creatorul, forţa iubirii şi dăruirii, nu-şi face griji cu privire la cum ne simţim. În primul rând, El le simte şi mult mai mult decât noi, conform nivelului Său. Inadaptarea, lipsa echivalenţei de formă a creaturii cu Creatorul sunt resimţite ca o mare tristeţe la nivelurile superioare.

Totuşi, noi simţim doar rezonanţele slabe ale acestei dureri, în măsura în care noi putem să le simţim. Aşa cum dăruirea creşte sentimentul plăcerii de 620 de ori, la fel suferinţele se simt de 620 de ori mai puternic în nivelul superior, decât le simţim noi. Este vorba, de fapt, de o diferenţă infinită.

Creatorul este la un nivel superior în raport cu noi şi deci, inadaptarea noastră, deficitul nostru este estimat în raport cu el. În măsura în care, viitorul perfect este revelat la nivelul superior, putem deja să vedem lipsa noastră în starea actuală, neputinţa noastră, suferinţa noastră şi incapacitatea noastră de a justifica Creatorul, care acţionează faţă de noi ca bun şi binevoitor, numai prin iubire.

Este numai o problemă psihologică să determinăm că tot ceea ce simţim acum este vindecare şi ne trimite la adeziune. Apoi, toate problemele vor fi rezolvate, întunericul va deveni lumina credinţei şi amarul va deveni dulce. Nu avem nevoie de nimic altceva! De fapt, nimic nu se schimbă, doar modul în care determinăm starea în care suntem deja: aşa cum este spus: “şi veţi mânca ceea ce este vechi”.

Acum, suntem în Lumina Infinitului, într-o lume eternă, în starea fixă. Toate ascunderile sunt numai în noi, în percepţia noastră, în înţelegerea noastră, doar la nivelul nostru intern. Este suficient să schimbăm atitudinea noastră în interior şi să preferăm dăruirea primirii şi vom simţi că intrăm în lumea eternă şi perfectă în aceeaşi măsură. Ne vom da seama că lumea noastră era imaginară: deci, nu avem altceva de făcut, decât să corectăm percepţia noastră asupra realităţii.

Întrebare: Cum pot determina că, tot ceea ce mi se întâmplă, mă conduce la adeziune ?

Răspuns: Pentru a face asta, trebuie să accept mintea mediului, în loc de propria-mi minte. Un mediu este un grup, un profesor şi cărţile care trebuie să efectueze o astfel de schimbare în mine, pentru ca un nivel nou să se reveleze în mine, o stare numită Creator.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 22.12.2013

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent:

Articolul următor: