Întrebare: Dacă problemele, perturbaţiile, îmi apar sub forma unor gânduri străine, pot să încetez să mă mai gândesc la ele şi să cer forţei superioare să mă direcţioneze înapoi, pe calea cea bună?

Răspuns: Dacă primesc o problemă de la forţa superioară, de ce ar trebui să cer ca Ea să o îndepărteze? Ar fi la fel ca atunci când mama îmi cere să asamblez o nouă jucărie din kit-ul Meccano, un avion sau o maşină, iar eu spun: „Nu vreau.” Cum pot să cresc? Dacă vreau o maşină care este deja asamblată, voi creşte într-un copil nedezvoltat. Atunci când o asamblez, adaug sau sparg ceva, atunci totul se întâmplă aşa cum ar trebui. La fel ca toţi acei ani din şcoală sau universitate, unde ni s-au dat în mod constant examene, teste. Ar fi putut să ne dea răspunsurile. De ce avem nevoie de probleme?…

Întrebare: Să presupunem că îmi apare un gând extern. Pur şi simplu pătrund în el, realizând că este o problemă şi mă gândesc cum să lucrez cu ea?

Răspuns: Lucrul cu problemele, perturbaţiile, ar trebuie să se desfăşoare astfel: După ce te concetrezi asupra ideii că totul vine de la Creator, ar trebui să procesezi această problemă împreună cu prietenii. Asta este tot! Nu vei fi capabil să te acordezi cu El pe aceaşi frecvenţă. Nu poţi. O poţi face numai împreună, în grup!

Atunci când eşti împreună într-un singur grup, iar toate tipurile de relaţii reciproce există între voi (vorbim doar de relaţii care sunt relevante pentru scop), atunci această singură forţă a naturii există în jurul nostru şi deasupra noastră. Trebuie să îţi creezi un circuit rezonant în tine, ca un radio receptor, care se acordează la El şi atunci îl vei „prinde”. Această forţă umple totul din jur şi din voi, dar o puteţi sesiza numai atunci când vă acordaţi pe aceaşi frecvenţă.

Oamenii vin la grup cu problemele lor, cu minusurile lor. Ce se întâmplă în continuare? Se conectează unul cu altul şi totate minusurile dispar pentru că noi ne dorim doar să lucrăm în dăruire. Mă ridic deasupra problemelor – ele rămân jos. Există numeroase minusuri sub mine şi sub fiecare prieten, dar înţelegem că ele sunt creat pentru ca noi să aspirăm către dăruire reciprocă, ca să lucrăm cu aceste minusuri.

În ce fel? Ele vin de la o singură forţă unificată. Apar în mod intenţionat, pentru ca noi să ne grăbim către această forţă, în ciuda problemelor care apar în fiecare dintre noi şi, cel mai important, între noi. De fapt, ura, contradicţiile, neînţelegerile, apar între noi: Nimeni nu mă înţelege, eu nu înţeleg pe nimeni; nimeni nu mă apreciază şi nici eu nu vrea să apreciez pe nimeni.

În fiecare zi sunt înlăturate mai multe sau mai puţine probleme, dar problemele există în grup şi respingerile dintre unul şi altul sunt problemele centrale. „Depozitând” aceste probleme, aţintindu-le înainte împreună, este ca şi cum i-am spune Creatorului: „Nu ne vei îndepărta de pe drum. Înţelegem de unde vin toate acestea. Ai pus toate aceste probleme în faţa noastră pentru ca noi să ne ridicăm deasupra lor, ca deasupra Muntelui Sinai (muntele urii), către Tine.”

Astfel, împotriva tuturor perturbaţiilor pe care El le provoacă intenţionat, generaţi o proprietate complet nouă: unitatea. În acest fel începeţi să îl descoperiţi pe El între voi – calitatea Lui, forţa Lui. Acesta este radio receptorul vostru, senzorul vostru, organul vostru de simă pe care îl creaţi în voi înşivă. În el îl veţi revela imediat pe El – nu undeva în afară sau deasupra, ci aici, înăuntru.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →