Întrebare: Ordinea acţiunilor mele interne în raport cu Creatorul este aceeaşi în cazul în care mă simt rău şi, în cazul în care mă simt bine ?

Răspuns: Sentimente negative pe drumul spiritual – nu sunt în sensul obişnuit al suferinţei, ci sunt suferinţele iubirii.

Imaginaţi-vă că dați o comandă la restaurant. De ce nu este adusă imediat, chiar dacă este gata? Vă dau timp pentru a vorbi cu partenerul sau să doar sa stați cu el puţin– şi nu este ceva întâmplător. Într-o zi, prietenul meu a ales un aparat de cafea pentru biroul său; îşi dorea o astfel de maşină căreia îi lua 15 minute pentru a prepara o singură porţie. El avea nevoie de timp pentru a discuta liniştit cu clienţii săi.

Aceasta se numeşte pregătirea dorinţei pe care avem obiceiul să o neglijăm. Noi vrem să „înghiţim” totul cât mai repede posibil, dar această abordare nu este corectă. Din cauza aceasta, noi nu simţim gustul vieţii, sensul vieţii. Ascunderea spirituală este necesară pentru a trezi în noi o dorinţă puternică şi solidă.

Întrebare: Cu ce ar trebui să fie completat acest timp de întârziere înainte de întâlnirea cu Creatorul ?

Răspuns: Mă pregătesc, mă grăbesc spre El în mod corect – atunci pot să discern conexiunea, să găsesc un contact. Se spune: „Voi mânca ceea ce este pregătit în avans”. Eu nu descopăr ceva nou, această revelaţie este rezultatul direct al preparatului finalizat. Chiar acum sunt în Lumea Infinitului, dar nu o văd, nu pot să văd conexiunea între oameni, nu disting acţiunile Creatorului, nu resimt valurile de forţă care schimbă totul. Nu văd decât mici evenimente. Deci, totul depinde de pregătire.

Problema este că pot să aleg o maşină de cafea cu acest „timp de preparare”, dar nu sunt eu care stabilesc perioada preparării şi nu ştiu când se va termina. Deci, ar trebui să se grăbească. Modul în care reuşim perioada de pregătire este foarte important. Aceasta este deja în curs, soarta lumii este aici, în acest moment.

Întrebare: Cum să aplicăm toate eforturile posibile pentru a nu pierde timp ?

Răspuns: În primul rând, încercaţi voi să dăruiți Creatorului, sau vreţi doar să obţineţi rapid, „cafeaua” voastră? Cui dedicaţi plăcerea, după toate eforturile ? La urma urmei, aveţi o şansă de a-I face plăcere. Ce este pentru voi: o povară sau o mare onoare ? Dacă este o mare onoare, atunci doriţi să terminaţi treaba cât mai repede posibil şi să pregătiţi ce e mai bun pentru El.

Dacă este o povară, atunci te sustragi până în ultimul moment: Este o perioadă limită, trebuie să acţionez. Abordarea determină totul. Puteţi accelera timpul de pregătire a „cafelei”, fără a mai aştepta 15 minute. Întrucât cartea Zohar a fost revelată şi Cabala a venit în lume, puteţi completa rapid tot procesul şi să ajungeţi la sfârşitul corecţiei. Nu aşteptaţi până trec cei 6000 ani. Făceți-o azi! Dacă vi s-au dat mijloacele, timpul nu este o funcţie. Dacă aşteptaţi, avansaţi în „timpul vostru”, în funcţie de programul Naturii, fără să adăugaţi eforturile proprii, pentru a prezenta rezultatul în avans Creatorului. Deci, grăbiţi-vă, uniţi-vă cu prietenii, păstraţi mereu intenţia, aspiraţi spre obiectiv cu toată forţa şi înţelegeţi că toate obstacolele în drumul vostru sunt bune pentru voi, vă ajută să vă conectaţi cu prietenii, studiu şi intenţie. Din moment ce vi s-a dat ocazia, sunteţi obligaţi să le realizaţi.

Întrebare: Dar toţi prietenii fac  deja asta. Care-i problema?

Răspuns: Nu cereți. Vi se dă posibilitatea să cereți. Deci, cereți!

Întrebare: Dar ne gândim la aceasta şi cerem acest lucru tot timpul…

Răspuns: Dacă ai cerut cu adevărat, este posibil să nu fi primit răspuns? Deci cererea nu este potrivită, încă. Vă lipsesc cantitatea sau calitatea eforturilor. Esenţială aici este calitatea. Baal HaSulam scrie în paragraful 18 din Introducere în studiul celor 10 Sefirot: şi, dacă cineva este angajat în Tora şi nu a reuşit să scape de înclinaţia rea, aceasta este doar pentru că a neglijat să pună toată munca şi eforturile necesare pentru a studia Tora, așa cum este scris: Nu am muncit, dar am gasit, nu crede – sau, poate, cineva a depus cantitatea suficienta de munca, dar a neglijat calitatea.

Am primit un semnal de la Creator, El a aprins o scânteie în mine şi acum trebuie să mă trezesc adăugând cantitate si lucrand la calitate. Dacă iau adevărata măsură pentru revelarea Luminii Superioare, se va manifesta imediat. De fapt, este deja aici, e gata!

În fizică, există noţiunea de „cuantic” – o porţiune minimală a luminii. Deci, când voi avea nevoie de un cuantum de Lumină, voi dezvălui primul nivel de Nefesh. Apoi, voi forma o nevoie şi mai mare, voi dori „cuantic pătrat” şi voi dezvălui Lumina Ruach. Fiecare nivel al vasului creşte mai mult, cantitativ şi calitativ.

Dorinţa – de asta avem nevoie. Pentru aceasta, vorbim tot timpul de anularea de sine, de restricţionare, organizarea de ateliere de lucru, pentru a descoperi, pentru a „albi” dorinţa. Deci, de ce după lecţie, nu-mi pasă de prietenii mei, nu vreau focul dorinţei de a propulsa mai departe ? De ce nu resimt deloc aceeaşi preocupare din partea lor şi de ce nu ard de strălucirea lor ?

Nu există îngrijorare, responsabilitate comună pentru noi, pentru lume şi, în special, pentru Creator care ne-a dat şansa. Pentru că, de fapt, preocuparea pentru noi şi lume este superficială şi egoistă, dar trebuie să începem de undeva. De fapt, avem şansa de a dărui Creatorului dar nu vrem să ne întoarcem spre această direcţie.

Pe scurt, avem încă multe de făcut. Nu aşteptaţi până când cafeaua este gata…

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 11.02.2013, Discurs în completarea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment →