Lumea nu vede nicio soluţie

Întrebare: Chiar dacă intenţia mea este egoistă, dacă încep să mă gândesc la binele celorlalţi şi  îmi doresc să fie bine în lume, se poate asta considera deja o acţiune?

Răspuns: Desigur. Chiar crezi că dând o bucată de pâine celui sărac este o acţiune? Asta nu conduce decât la existenţa a şi mai mulţi oameni săraci în lume.

Acţiunea ta este să atragi Lumina. Ea, şi nimic altceva, te întoarce la Sursă. Atunci, la ce altceva să te gândeşti? Mai ales în vremea când întreaga lume este în necaz şi în pericol. Noi nu avem nevoie decât de Lumină. Lipsa Luminii este motivul războaielor, crizelor, catastrofelor şi a altor probleme.

Mai precis, lipsa acţiunilor bune din punctul de vedere al Luminii, trezeşte necazuri în cele patru faze de dezvoltare – mineral, vegetal, animal şi uman. Răul de care ne lovim este o  proiecţie a lipsei Luminii.

Pedepsirea nu vine de Sus. Dacă trebuie să primesc o anumită răsplată, aceasta este revelarea Creatorului, similitudinea şi alipirea la El, iar eu nu fac asta, aşa că experimentez golul creat ca pe o pedeapsă, sau ca pe o lipsă de bunătate. Şi vice versa, obţinând acest lucru, mă voi simţi recompensat.

Deci eu simt recompensa sau pedeapsa în aceleaşi dorinţe. Dacă mă corectez şi îmi umplu dorinţa, este recompensa, dar, dacă nu mă pot corecta şi deci să-mi umplu această dorinţă, atunci aceasta este pedeapsa. Nu există nicio pedepsire de Sus. Nu primesc o fărâmă peste ceea ce mi-am pricinuit mie însumi. Eu mi-am creat propria pedeapsă.

De aceea, eu am o singură sarcină – să atrag Lumina. Mai ales astăzi, având în vedere tot ceea ce se întâmplă şi se acumulează în lume. Nu există niciun alt mijloc.

Eu sunt în permanenţă în legătură cu oameni care sunt „ în cunoştinţă”, şi citesc tot felul de articole, vizitez website-uri şi urmăresc ziarele, dar nu văd nicio soluţie oferită undeva. Ei nu pot oferi nimic şi nici măcar nu vor să se gândească la asta pentru că nu au nici cea mai firavă conexiune cu corecţia.

Nu mai departe de ieri, vorbeam despre asta cu un scriitor renumit şi el nu a spus nimic, a evitat să răspundă. Asta indică o lipsă de sensibilitate, o lipsă de înţelegere a corecţiei.

„Lumea este rotundă şi noi trebuie să ne unim” spun oamenilor. „Adevărat, şi noi acţionăm în aceeaşi direcţie”, îmi răspund. Oamenii nici măcar nu realizează că în realitate merg în direcţie opusă. Până la urmă, fiecare persoană îşi întăreşte propriul partid sau mişcare. Nu există nimeni cu care să vorbeşti.

De aceea, noi trebuie să ne creăm condiţii în rândul nostru pentru ca forţa pozitivă să poată curge. Numai atunci valurile ei se vor revărsa peste întreaga lume. Nimic altceva nu ajută. Noi nu depindem de ceilalţi dar trebuie să-i ajutăm şi astfel, mai târziu, oamenii vor putea prinde repede aceste valuri, vor înţelege mesajul lor şi vor simţi că vin de la noi.

Materialele trebuie diseminate înaintea timpului, dar în esenţă, sursa acestor valuri este în noi.  Pentru asta, cel mai important lucru este să ne unim, să fuzionăm unii cu alţii din ce în ce mai mult.

Eu îmi pun mari speranţe în următoarele Convenţii. Ele sunt mijlocul prin care trebuie să aducem la viaţă unitatea, consolidarea şi grija reciprocă pentru lume şi pentru corecţia noastră care va ajuta lumii.

A venit vremea pentru Creator să devină dezvăluit în creaturi. Mijlocul e simplu şi ne e la îndemână. Tot ce avem de făcut este să-l folosim. Noi cerem lumii să se trezească, dar noi înşine, suntem treji?

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/17/2011 „Pacea în lume”

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent:

Articolul următor: