Întrebare: La congres a fost un agreabil sentiment de încredere în apartenenţa noastră la unitate. Acum, trebuie să separăm această senzaţie plăcută a sentimentului de apartenenţă, dar încrederea ar trebui să rămână?

Răspuns: Încrederea este lumina pe care trebuie să ne-o asigurăm. Nimeni nu poate simţi încrederea de la sine, aceasta vine numai din exterior. Este vorba despre încrederea copilului care stă în braţele mamei. Toată încrederea sa este de a aparţine superiorului.

Garanţia mutuală, integrarea reciprocă, încrederea şi conexiunea, toate acestea sunt reunite într-o singură stare comună, o iluminare. Şi apoi, vom învăţa să împărţim aceste sentimente în trei linii. În diferite etape, naşterea şi alăptarea, creşterea se întâmplă în moduri diferite. Dependenţa noastră de partea superioară şi atitudinea noastră faţă de grup se schimbă, ca şi a gradului superior sau a celui în care vă aflaţi.

Dacă forţa superioară se manifestă în grup, atunci ne-o atribuim, deja, în sufletul nostru. Totul este în grup, deci nu este nevoie să filozofăm prea mult, lucrul cel mai important pentru noi, acum, este de a face un pas înainte care va deveni o schimbare de viaţă.

Depinde dacă suntem în măsură să înţelegem gradul atins mai profund sau dacă noi cădem înapoi şi atunci  vom avea nevoie de mai mult timp pentru a reveni în aceeaşi stare.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment →