Întrebare: Așa cum văd, oamenii lăsați fără slujbă se adâncesc în problemele lor iar asta nu îi ajută să găsească de unde vin problemele lor.

Răspuns: Egoul nostru simte suferință în el însuși. Suferința crește constant și ia diferite forme. De ce împinge omul să întrebe despre menirea vieții? Pentru că întreabă: ”De ce trebuie să sufăr?” De fapt, poate să îl aducă în punctul de sinucidere.

Ce face înțelepciunea Cabala? Spune omului: Trebuie să înlocuiești suferința cu altă suferință, așa numita ”suferință din iubire.”

Într-adevăr, atunci când iubești pe cineva, tânjești după el, dar încă nu ești conectat cu el, sau ești respins, întors înapoi un pic sau distanța te separă și nu îl poți vedea, atunci apare o mare dorință de a te conecta și a îmbrățișa, dar este imposibil.

Toate acestea sunt și ele suferințe! Dar sunt dulci pentru noi; nu vrem să scăpăm de ele.

Personal, nu îmi mai pot imagina o asemenea suferință, dar îmi amintesc de ele când eram tânăr și erau dulci. Deci, pe de o parte iubești, tânjești și anticipezi că în curând vei îmbrățișa persoana iubită dar, în același timp, suferi pentru că nu se întâmplă încă, iar asta este o suferință plăcută.

Există suferință care vine de la ego și se numește ”umbra lui Sitra Achra”, adică o umbră rea, întunecată, care ascunde tot binele din lume. Și există suferință care te împinge înainte și, din contra, ești excitat, trăiești în așteptarea ca se va întâmpla în curând: În fața ta este Lumina, Lumina iubirii, Lumina întâlnirii. Lumină și întuneric, asta este întreaga diferență.

Trebuie să ajutăm repede lumea să înlocuiască suferința, problemele care se vor intensifica din ce în ce mai mult și să tânjească după corecție, după iubire, după Lumină. Apoi, vom simții că suferința nu va dispărea. Pentru dacă întâlnești persoana iubită și toată atracția pe care ai simțit-o tot timpul dispare, atunci nu va rămâne nimic decât dezamăgirea. Vă întâlniți și după câteva minute nu mai aveți nevoie de nimic altceva și puteți pleca.

De aceea, este necesar ca această suferință să se tranforme numai. Deci, sub nicio circumstanță nu ar trebui să îi cerem Creatorului altceva decât corecție. Nu trebui să îi cerem să ne ia suferințele ci numai să le schimbe, astfel încât să simțim suferința din iubire în loc. Apoi vom trăi în exaltare.

Din lecția a patra de la Congresul de la Vilnius 3/24/12

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Munca interioara | Add Comment →