Lupta pentru libertate

Cea mai periculoasă stare nu este nici urcarea nici coborârea ci, indiferența. Nu avem puterea să ieșim din ea nici în sus, nici în jos. Este considerată moarte. Într-o coborâre, un om trăiește numeroase probleme, influențe negative, gânduri străine, dar este viu, nu este mort. Moartea este indiferența.

Creatorul spune „Vino la Faraon”. Adică, El ne invită să aflăm cât de opuși suntem față de Forța Superioară, de Lumea Spirituală, de dăruire și de iubire. Vom avea după aceea unelte pentru muncă: Lumina va fi revelată pe fundalul întunericului.

Altfel, nu putem nici să discernem, nici să o simțim. De aceea, exilul în Egipt a fost necesar, el a revelat opoziția noastră completă față de Creator, fiindcă Faraonul este partea opusă (spatele) Creatorului. Când un om descoperă toată existența acestei opoziții, este gata să iasă din Egipt.

Problema noastră nu este nici Lumina, nici întunericul, ci amurgul gri, indiferența. Nimic nu poate fi făcut acolo. Dacă sunt prizonier și mă simt întemnițat, atunci fac orice efort ca să scap. Dar, dacă nu mă simt înlănțuit, închis, rupt de viața reală, atunci sunt gata să rămân pentru totdeauna în celula aceea. Nu există o stare mai rea. Aceasta este adevărata închisoare și numai mediul îl poate ajuta pe omul acela.

O stare bună sau una rea, amândouă conduc la avansare. Dar starea de indiferență este absolut statică și ne ia 90% din timpul nostru. Ne înghite viața, lăsându-ne fără nicio speranță de obținere a scopului Creației. De aceea, trebuie să luptăm împotriva acestei stări. Aceasta este aria noastră de alegere liberă, jumătatea treimii de Tiferet, în care nici Forțele de Sus , nici Forțele de jos nu acționează asupra noastră – suntem în mijloc, între ele și nu putem scăpa nicăieri. Aceasta este adevărata închisoare.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala din 18 /01/ 2018 – Topic: „De la obstrucționări la urcări”

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed