Baal HaSulam scrie că națiunea Israel s-a bazat pe un singur principiu, „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, legea  garanției reciproce. Dar ei nu au putut să o respecte pentru că egoismul a crescut, evoluția a continuat și au fost nevoiți să construiască Templul cu un altar în lumea materială.

Dacă mai devreme o persoană și-a sacrificat egoismul, mai târziu în lumea exterioară a început să se manifeste sub formă de sacrificii de animale și plante, unde se presupune că tot felul de calități egoiste ale unei persoane au fost luate și sacrificate pentru ascensiunea sufletului.

Dar aceasta este o manifestare exterioară a corecției interioare a unei persoane atunci când este gata să dea tot ce este în el pentru a transforma calitățile recepției în calitatea dăruirii, pentru a-și schimba mișcările egoiste în impulsuri altruiste.

Întrebare: Dacă vorbim despre natură ca Creator, ca o forță superioară care controlează totul, cum se poate împaca acest lucru cu faptul că există niște pietre pe care un animal nenorocos este luat, ucis și spuse câteva cuvinte? Și cum se leagă asta de corectarea sufletului?

Răspuns: Este foarte greu de înțeles. Dacă am fi într-un templu evreiesc antic din Ierusalim, am vedea că este ca un abator în care se sacrificau vacile, vițeii și oile, se cocea pâinea și se turna vin și apă pe mese de piatră pe care erau măcelărite animalele. Acesta este un fel de muncă de neînțeles ca într-un abator.

Dar, de fapt, totul este muncă internă. Din păcate, a trebuit să fie menținută și la acest nivel, deoarece acesta este cel mai scăzut nivel de egoism al unei persoane care este corectată în acest fel.

Suntem formați din două niveluri: animal și uman. Nivelul uman este corectat prin faptul că ne schimbăm de la primire la dăruire, de la toate calitățile egoiste rele și negative la calități pozitive, altruiste. În timp ce facem asta, nu trebuie să uităm, în același timp, că suntem în această lume.

Cum putem realiza astfel de acțiuni în lumea noastră? Luăm animalul care se află în noi – acesta este personificat de orice animal coșer – și îl ucidem în noi înșine, adică ucidem natura animală din tine și apoi îl ardem într-un anumit fel și îl mâncăm, ceea ce înseamnă că îl folosim corect. .

Cu alte cuvinte, trebuie să-l ridicăm la nivelul de servire a unei persoane din interiorul său, care este deja în legătură cu Creatorul. Aceasta este o personificare alegorică a corectării calităților noastre și ridicării lor la un nivel spiritual.

De la KabTV “Stările Spirituale” 2/22/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment →