Întrebare: Putem măsura realizarea noastră?

Răspuns: Mai întâi, ce obţinem de fapt? În măsura în care aduc mulţumire Creatorului, în aceaşi măsura obţin în mine atributul numit „Creator (Boreh)”, conform cu principul „Bo-Reh” sau „vino şi vezi”.

Îl realizez pe Creator în conştientul şi înţelegerea mea. Aceasta este imaginea mea internă. În acelaşi mod „atrag” şi alţi oameni în percepţia mea şi astfel îi realizez şi pe ei. Atributele mele sunt construite în aşa fel încât îmi pot imagina anumite figuri. Nu ştiu cine este în afară. Forţele acţionează asupra mea şi îmi proiectează în percepţia o „imagine holografică” a altor oameni care numai par a fi în exterior. Astfel este pusă laolaltă întreaga imagine a lumii.

Deci, ce pot măsura sau cântării? Cântăresc dăruirea mea în raport cu tot ceea ce simt. Această măsurătoarea generală se numeşte „Creator”. Astfel, Creatorul „îmbracă” omul, Lumina „îmbracă” fiinţa creată.

Percep diferite forme datorită atributului dăruirii care operează în dorinţe şi le aranjează într-o anumită ordine. Din asta simt cine este Creatorul. Îmi imaginez Creatorul şi tot ceea ce mă înconjoară ca propria reacţia la o anumită acţiune.

Nu ştiu cine sunt şi ce reprezintă lumea. Nu ştiu nimic dar, gradual, încep să desenez schiţele diferitelor reacţii şi sentimente din mine. Aşa sunt construit: Formele sunt toate descrise ca fiind în afară. Această iluzie este numai aici, în starea curentă.

Se dezvoltă în mine un sistem senzorial, împreună cu înţelegerea lui logică. Trăiesc prin minte şi sentimente. Această realitatea este împărţită în patru nivele: mineral, vegetal, animal şi vorbitor. Prin combinaţia corectă a acestora, descopăr originea a tot ceea ce mi se întâmplă, sursa mea, sursa sentimentelor şi cele patru straturi de imagini. Descopăr că există un motiv iniţial pentru toate acestea, pe care îl numesc „Creatorul”. Acest motiv este descoperit când încep să mă raportez la toate cele patru nivele cu dăruire. Atunci, din echivalenţa de formă, descopăr atributele Creatorului, Dăruitorului.

De aceea, să nu credeţi că lumea noastră există cu adevărat – totul se termină în mine. Mai târziu, când asced la nivelele spirituale, este ca atunci când trecem dintr-o clasă în alta. Să presupunem că sunt în clasa a I-a acum, pot eu să o compar cu clasa a VIII-a, sau chiar cu clasa a II-a?

Astăzi, nu ne sunt încă disponibile nişte măsurători clare. Avem sentimente noi vagi, dar nu există instrumente precise, pentru că mintea şi sentimentele nu sunt legate într-o asemenea măsură încât să putem atribuii caracteristici cantitative sentimentelor noastre. Între timp suntem la un nivel psihologic, caruia îi lipsesc instrumentele matematică pentru măsurare şi comparare. Un asemenea instrument este furnizat cu adevărat de înţelepciunea Cabala.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/27/2012, “Introducere la TES“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie | Add Comment →