Întrebare: Dacă sunt în întregime voinţă de a primi plăcere, atunci pot cu adevărat să fac ceva altruist pentru Creator?

Răspuns: Nu, nu pot. Sunt gata numai să fac ceva care va aduce plăcere dorinţei mele. Asta este natura mea şi nu pot ieşi din ea, de unul singur. Acţionez numai dacă este profitabil pentru mine. În acest fel m-a făcut Creatorul şi nu poate fi nimic făcut în legătura cu asta.

În limbajul Cabalai, această stare este numită lumea asta. Dar mai există o altă stare, lumea care va veni sau lumea superioară, unde voi exista dacă nu fac calcule bazate pe dorinţe egoiste de a primi plăcere, ci pe dorinţe altruiste de dăruire.

Totuşi, nu am înca această dorinţa şi nici măcar nu vreau să apară! Astă este adevărul, dar îţi este oferit ajutor:

1. Punctul tău din inimă se trezeşte şi începi să te gândeşti la asta.
2. Eşti adus la grup, unde te poţi întări cu ajutorul prietenilor
3. Îţi sunt date cărţi şi un învăţător, care te acompaniază în drumul tău spiritual, dacă ţi-l doreşti.

În acest fel, îţi sunt furnizate toate mijloacele necesare, precum şi explicaţia faptului că, pe lângă natura ta, mai există o natură mai înaltă, natura Creatorului, care operează prin calculul dăruirii. Începutul este făcut: ai scânteia, mediul şi cărţile. Acesta este punctul de început, picătura de sămânţă din care îţi poţi dezvolta viitoarea identitate.

Toate celelalte condiţii depind de tine. Mingea este în curtea ta. Dacă foloseşti mijloacele pe care le ai în mod corect, atunci vei obţine o a doua natură. Între timp, primeşti o explicaţie a faptului că aceasta este benefică pentru tine, că te vei simţi mult mai bine acolo, că vei avea eternitatea, triumful, perfecţiunea, etc. Primeşte o explicaţie care este clar îndreptată către egoismul tău.

Totuşi, în realitate, lumea spirituală nu se va revela în dorinţa ta curentă, pentru că aceasta se va trasnforma în proces. Este similar cum, în lumea noastră, copiii cresc pe baza promisiunilor. Dacă citeşti cartea asta, vei primi o minge de fotbal, îi spun fiului meu. El ia cartea, sperând să primească mingea dar, în timp ce o citeşte, se schimbă gradual şi acum nu mai are nevoie de o minge, ci de o bicicletă.

După ce a înghiţit momeala iniţială, persoana intră în mod inconştient pe calea dezvoltării şi cere o recompensă care creşte progresiv, chiar dacă nu vede încă scopul final. Şi noi trebuie să inducem confuzie în egoismul nostru în acest fel, pentru a participa la viaţa grupului şi să fim gradual pătrunşi de starea mai înaltă.

Trebuie să devenim maeştrii în a înşela egoismul nostru. O persoană din această lume este un animal inteligent şi noi trebuie să ne folosim egoul, aruncându-i momeala pentru a ne ajuta pe drum, pâna la capăt la intrarea în lumea spirituală.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala12/26/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment →