Întrebare: Dacă am înțeles bine, reducerea dorinței s-a produs din cauza faptului că creația s-a simțit pe sine opusă Creatorului exact în intenția sa și nu în faptul că are o dorință de a primi (Aviut).

Oare rușinea creației se află nu în faptul că este opusă Creatorului (El este dorința de a dărui și ea este dorința de a primi), ci mai degrabă în modul în care folosește această dorință?

Răspuns: Firește, deoarece creația nu poate comanda ceea ce poate fi, dar poate alege o reacție la ceea ce este. Prin urmare, reacția sa a fost: „Vreau să fiu similar și cât mai aproape posibil de Creator”.

Întrebare: Se poate aplica acest lucru la viața noastră? Nu ar trebui să-mi fie rușine că Creatorul m-a creat așa? Este clar că am o dorință de a primi și că vreau să mă folosesc de toată lumea. Dar oare problema nu este aceasta, ci mai degrabă în modul în care îmi folosesc dorința?

Răspuns: Da. Este vorba de ceea ce este în voința ta, de alegerea ta.

Comentariu: Adică, faptul că voi dori întotdeauna să mă bucur este de înțeles.

Răspunsul meu: Acesta nu este un viciu.

Întrebare: Și faptul că vreau să mă bucur în detrimentul altora, poate fi considerat, în principiu, un viciu?

Răspuns: Este alegerea ta.

Din „Studiul celor zece Sefirot (TES)” de la KabTV 10/2/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →