Comentariu: Toată munca spirituală a oamenilor se face în cei „șapte ani de foamete”, când lumina este îndepărtată și oamenii trebuie să avanseze independent.

Răspunsul meu: În cei șapte ani de foamete, egoismul nostru nu primește nicio încurajare. Omul ar trebui să se ridice deasupra ego-ului său și să încerce să continue să lucreze nu cu energie egoistă, ci dezvoltând măreția scopului în sine.

Deoarece aceasta este o ascensiune din lumea noastră în lumea opusă, în lumea dăruirii și a iubirii, această stare este foarte dificilă. De obicei, în această etapă mulți studenți nu se pot descurca și pleacă.

Întrebare: Și care este succesul celor care rămân? Este noroc sau altceva?

Răspuns: Desigur, întotdeauna există noroc. Dar nu îl putem lua în considerare. Nu știm ce înseamnă norocul. Știm un singur lucru: cu ajutorul grupului, apropierea de prieteni, studii bune și diseminare, atunci când se lucrează în mod activ în direcția corectă, totul îi iese. Omul avansează cu entuziasm și realizează că nu există altă cale.

KabTV „Am primit un apel. Șapte ani de abundență și cei șapte ani de foamete” 15.02.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →