Întrebare: Spuneţi că nu există probleme care să nu poată fi depăşite. Atunci, de ce există cazuri în care tulburările rămân oricum?

Răspuns: Singurul motiv este slaba conexiune preliminară cu profesorul, grupul, sursele.

Nu există tulburări care să nu poată fi depăşite. Un gând sau o dorinţă ne este trimisă mereu aşa şi este posibil să o depăşim. Nivelul următor apare în faţa noastră şi este posibil să-l apropiem, fie prin calea suferinţei (Beito – “la timpul său”), fie în mod corect (Achishena – “eu voi grăbi”). Dacă trecem prin calea suferinţelor, ele ne înconjoară atât de mult, încât suntem pregătiţi să depăşim obstacolul care este în faţa noastră prin toate mijloacele. Dar pentru asta, plătim cu timp şi sânge.

Dacă mergem pe drumul corect, depăşim rapid perturbările deoarece suntem conectaţi la prieteni, cărţi şi profesor de la început şi ştim că tulburările vin de la Creator.

Putem păstra acest gând ca un buldog şi să nu-l lăsăm să plece, chiar şi pentru un moment: ” păstrăm un pic mai mult, o secundă, apoi alta…”

Nu te gândi la ce ne aşteaptă! Un bun atlet ştie că trebuie să reziste o secundă, apoi alta, una după alta, dar numai dacă avem forţă. Şi cineva care gândeşte înainte nu este suficient de puternic psihologic. Avem forţă numai dacă gândim la momentul actual, şi dacă ne concentrăm timpul, locul şi efortul, toate circumstanţele, într-un singur punct.

Nu este perturbarea în sine, nici forma sa sau circumstanţele, nimic nu depinde de noi, doar conexiunea cu centrul grupului.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment →