Rabaș, Scrieri Sociale, Articolul „Agenda Adunării – 2”: „ Când cineva muncește, trebuie să se asigure că nu este fără recompensă. Este așa cum spunem în rugăciune „Și a venit în Țion”, „Nu cumva să ne mișcăm degeaba”. Dar când omul merge într-o adunare, el trebuie să obțină acolo hrană, astfel ca atunci când ajunge acasă să fie capabil să vadă dacă are ceva de pus în Kelim (vase). Atunci el va avea hrană să se hrănească până la întâlnirea următoare.”

Realitatea este că forțele pe care un om poate să pretindă că le scoate din el și din natura înconjurătoare prin propriile lui eforturi, nu sunt rezultate spirituale. Un rezultat spiritual poate fi obținut numai când un om este în grup, în conexiune cu prietenii lui, când acumulează împreună cu ei o dorință comună și, de acolo, își trage puterea care îi permite să avanseze.

Rezultă că toată munca lui spirituală are loc pe cheltuiala puterii pe care o absoarbe  în adunarea prietenilor – de la adunare la adunare.

Întrebare: Este scris: „când cineva muncește trebuie să se asigure că nu e fără recompensă”. Ar trebui ca omul să aibă grijă să fie răsplătit pentru efortul pe care îl face?

Răspuns: Se poate întâmpla ca omul să lucreze degeaba, adică fără rezultate vizibile, tangibile? Atunci, el nu va fi capabil să înțeleagă dacă muncește sau nu.

Sunt oameni care sunt gata să facă totul și, într-un fel, să nu se gândească la recompensă. Ei cred că acest lucru vorbește despre spiritualitatea lor dar, de fapt, vorbește despre frivolitatea lor. Trebuie să-ți fie foarte clar pentru ce muncești, pentru ce te străduiești și ce rezultate aștepți.

Întrebare: Deci, când spunem „ca un bou în jug și ca un măgar care cară povara”, asta nu înseamnă că omul s-a decis pur și simplu „investesc și nu mă gândesc la recompensă; doar urmăresc traseul”?

Răspuns: Nu există nimic lăudabil în această abordare. Un om, prin natura lui, nu se poate ajuta decât gândindu-se la recompensă. În acest caz, ar trebui să se gândească la obținerea revelării Creatorului, adică la revelarea în el însuși a calităților de dăruire și iubire.

Întrebare: Aceasta este intenția cu care cineva ar trebui să meargă la adunarea prietenilor?

Răspuns: Desigur. Altfel care ar fi sensul existenței lui? Fiecare din noi trebuie să atingă cea mai înaltă stare.

Întrebare: Și ce să dau din mine prietenilor mei?

Răspuns: Le dai participarea ta, puterea ta, spiritul tău și ei ți le dau pe ale lor. În acest fel, când fiecare se încarcă de la ceilalți, rezultă că este o alimentare foarte serioasă a întregului grup de zece. În acest fel este atins scopul.

Din KabTv „Ultima generație” 27/06/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →