Nu numai cu pâine

Din „Criză şi soluţia sa” (Forumul din Arosa, 2006):

Deşi la început fiecare va munci pentru beneficiul societăţii sub constrângere şi prin influenţa mediului său, sprijinul şi recunoaşterea acţiunilor sale din partea societăţii îl vor umple cu o asemenea satisfacţie completă încât o persoană va începe să perceapă dăruirea faţă de societate ca o calitate specială, finală, chiar şi fără să primească o recompensă morală din partea mediului său în anumite cazuri concrete.

Cu alte cuvinte, scopul nu stă în cât de mult primim astăzi şi cât de mult primim mai târziu. Împlinirea depinde de modul în care primim, în ce formă, pentru ce şi de ce. Este posibil să mănânci câteva grame de mâncare şi să fii satisfăcut că şi cum ai fi mâncat câteva kilograme. Totul depinde de satisfacţia spirituală, interioară.

Importanta spirituală din mâncare, îmbrăcăminte, în orice împlinire primită de o persoană, îi oferă plăcerea şi dorinţa de a nu risipi şi de a fi satisfăcut cu mai puţin. Iar acest lucru nu va fi un rezultat al constrângerii; societatea va ajunge la acest lucru ca rezultat al educaţiei integrale. Este scris că un „om nu trăieşte numai cu pâine”, deoarece împlinirea spirituală este mai importantă.

Şi chiar şi acum, noi nu ne împlinim pe noi înşine cu mâncarea în sine; noi încercăm să extragem plăcere din ea. Însă plăcerea dintr-o bucată de carne nu poate fi comparată cu aceea care stă în spatele ei: cum o primim şi cu ce motiv mâncăm.

Întrebare: Este evident faptul că cel mai important lucru la un loc de muncă nu este salariul, ci împlinirea care i-o oferă omului, interacţiunile. Atunci de ce este necesar să lucrăm pentru beneficiul societăţii perceput de egoul nostru ca o sarcină amară?

Răspuns: Deoarece în ziua de azi o persoană nu primeşte o senzaţie plăcută din a da societăţii, ci opusul! Acesta este rezultatul „liberalismului” şi a „democraţiei”, care au fost atrase în ultimii patruzeci de ani. Întreaga abordare a primit o înclinaţie greşită, deoarece fiecare se mândreşte cu propria relaţie de a-i desconsidera pe ceilalţi, cu separarea sa de societate, ca un hoţ care nu a fost prins.

Societatea apreciază exact acest tip de oameni – personalităţi puternice. De aceea, toată societatea a putrezit. Dacă nu este oprit acest „liberalism” acum, atunci ne va duce la război. La sfârşitul mandatului lui Obama s-a vorbit deschis despre un război final, deoarece de fapt lumea se îndreaptă spre el. Sper că acum vor fi schimbări.

De asemenea, nu este permisă nici înclinaţia spre dreapta; trebuie să fie un echilibru. Acesta va fi adevăratul „pluralism” la care se visa la un moment dat şi nu cel care a apărut atunci când democraţii susţineau democraţia numai când se află la putere, iar de îndată ce altcineva este ales, ei aleg să prtesteze şi să încerce să-l doboare. Cum pot oamenii care se numesc democraţi şi liberali, să nu fie de acord cu rezultatele unei alegeri?

Din a 2-a parte a lecţiei zilnice de Cabala 2/5/17, „Mismah Arosa (Documentul Arosa)”, „Rezultatul dorit”.

 

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed