Nu o criză, ci o trecere

Întrebare: Cum explicăm publicului că era consumului agresiv se încheie?

Răspuns: Omul nu are nevoie de explicaţii ca să simtă foame, dar, când loveşte criza, numai guvernul poate să-i aprovizioneze cu alimente.

Întrebare: Deci noi construim un stat al bunăstării comune, aşa-i?

Răspuns: Sigur că suntem fiindcă treaba statului este să ofere fiecăruia adăpost, mâncare, haine, îngrijirea sănătăţii, şi altele. Necesitate vitală nu înseamnă un pahar cu apa şi o bucată de pâine pe zi. Nu, noi vorbim despre o existenţă normală, dar nu mai mult de atât. Iar în rest, educăm omul cum să primească umplerea ideală de la o altă sursă în loc să alerge după „binecuvântările civilizaţiei”.

Se ajunge oricum la un sfârşit şi nu putem face nimic pentru asta. Lumea se scufundă în criza care, se presupune că ne demonstrează că nu putem consuma mai mult decât avem nevoie. Tu poate nu vrei să accepţi asta, dar natura te va forţa, fie că îţi place sau nu. În afară de asta, noi nu putem explica publicului ce se întâmplă şi să le spunem cum trebuie să acţioneze, cum să facă un nou guvern, o lume nouă, integrală, până când nu-i trimitem la şcoală.

Aşa cum învăţăm copiii mici, aşa vom învăţa şi adulţii despre legile după care acţionează lumea, lumea în care ei se află acum. De altfel, dacă omul nu pricepe mecanismul lumii complet integrală, el nu poate supravieţui în ea. Nu există o soluţie mai efectivă şi mai accesibilă de a transforma oamenii, decât educaţia globală.

Îţi doreşti să continui să primeşti ceea ce ai nevoie? Iată, dar nu uita că se presupune că vii la lecţii. Vrei să te revolţi? Nu o să-ţi rezolve problemele.

Recent, Amir Musa, candidatul la preşedenţia Egiptului, a admis că în loc de un nou început, revoluţia a avut ca rezultat adâncirea crizei care pare fără de sfârşit. A vorbit cu durere fiindcă această turnură a evenimentelor a fost ultimul lucru pe care se aştepta să-l găsească. Nu este greşeala lui sau a lui Mubarak, ei pur şi simplu nu au văzut întregul proces. Oamenii au crezut că un nou guvern va găsi fonduri, dar banii sunt nefolositori acum.

De aceea, nu există nicio altă cale decât să ne dăm seama câţi croitori, fermieri, şi alt tip de muncitori avem nevoie pentru a menţine un mic procent de populaţie în ariile necesare de producţie, în timp ce restul, trebuie trimişi la şcoală. Singura şansă este un astfel de program. Este singura soluţie care va aproviziona oamenii cu necesarul de bază, astfel ca ei să nu se revolte, şi să înţeleagă că nu au unde să plece, aceasta este lumea şi sistemul integral în care trăim.

Adevărul este că noi am trecut pe un teritoriu nou, mai mult decât într-o criză. Noi trebuie să operăm în acest nou format, guvernaţi de legi diferite. Trebuie să trecem prin această strangulare pentru a atinge perfecţiunea.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea  Cabalei”

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: