Nu sarii treptele, iti vor folosi mai tarziu

Intrebare: De ce am avut nevoie de toti acesti mii de ani de dezvoltare, reincarnari si suferinte, daca schimbarea majora are loc abia acum?

Raspuns: Dorinta de a primi placere se presupune ca trece prin toate aceste stadii si la fiecare din ele, nu conteaza cat de mic, iei o decizie constienta, cum ar fi ca starea curenta este rea si trebuie sa iti continui calatoria, sa adaungi inca un gram de dorinta, sa urci inca un milimetru mai sus catre noua calitate.

La fiecare nou grad, totul pare a fi bine, dar cateva momente mai tarziu din nou iti lipseste ceva, iar ceva nu-i in regula. Inca ceva rau se dezlantuie, cu o asemenea forta ca nu-i poti face fata.  La inceput totul a fost grozav, iar acum ma omoara, iar eu trebuie sa mai urc inca un pas.

Astfel, urcam o multime de pasi, incantati la inceput si franti de durere spre sfarsit. Fara aceste trairi, nu experimentez contrastul dintre Lumina si intuneric si nu obtin vasul construit din aceste aspecte opuse de perceptie. Fara acest vas, nu am cu ce sa ma intorc spre Lumina Infinitului.

Astfel, trebuie sa trec toata aceasta cale, sa urc mii de pasi, sa fiu absorbit de placerea sau de oroarea fiecaruia din ei. Astfel ajungem la ultimul pas al scarii, si chiar si acum, in stadiul de daruire si dragoste, inca mai cadem, la fel cum a facut si Rabbi Shimon, care s-a transformat intr-un „negustor ambulant” inainte de corectia finala.

Ce fel de stadiu este asta? Unde a cazut? La cea de-a 124 treapta, cea care o precede pe ultima, el a descoperit ca este cea mai rea treapta dintre toate, unde s-a simtit ca si „Shimon de la piata”. Si atunci, odata ce a experimentat diferenta fata de ultima treapta, a urcat spre perfectiunea finala.

Cu cat mai mult ai urcat, cu atat mai rau te face sa te simti stadiul actual, deoarece devine un pas intermediar pentru urmatorul. Acest grad actual este atat de rau incat nu-i mai poti face fata. La sfarsit, trecand prin toate impresiile pozitive sau negative, te ridici mai sus. Cele negative alcatuiesc adancimea vasului tau, in timp ce cele pozitive devin raspunsul tau fata de daruire si in felul acesta obtii vasul complet.

Speram la un anume „salt”, dar nu exista nici unul. Un copil de un an nu poate face un pas si sa fie de cinci ani. Poate el sari peste procedeul lent, gradual de crestere? I-ar lipsi acesti ani pierduti din viata. Perceptia sa in toate domeniile din viata ar fi distorsionata. Pregatirea vasului este necesara si nu poate fi evitata.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 5/13/2011, “Libertatea”

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: