Intrebare: De ce se intampla in asa fel incat, atunci cand dai unei persoane ceea ce se presupune ca ea ar trebui sa daruiasca mai departe altcuiva, ea pastreaza pentru sine si nu doreste sa o transmita mai departe? Sa presupunem ca o persoana imi cere ajutorul. Pentru mine nu e mare lucru si nu primesc nici un beneficiu material din asta. Ii intind o mana deoarece simt ca ridic spiritualitatea. Dar doresc ca persoana sa fie mai bine.

Raspuns:  Nu inteleg de ce astepti asta. Noi nu o facem. Trebuie sa gandim ca atunci cand ajutam o persoana, ne apropiem de forta superioara. Devenim asemanatori ei, insemnand ca atunci cand daruiesc celuilalt, primesc sansa de a fi precum Creatorul, pana la punctul in care ating o stare cand incep sa simt ca am dobandit primul grad de similitudine cu EL.

Pentru a dobandi asta,  trebuie sa exercit anumite eforturi si sa intreprind anumite actiuni. Ele se acumuleaza deoarece acesta este un proces cumulativ. Si pe parcurs ce fac asta, incep sa sesizez contraste: vreau, nu mai vreau si in acelasi timp cresc toate felul de indoieli, criticism, etc. Dar daca inaintez corect si inteleg ca toate astea sunt facute pentru a amplifica calitatea eforturilor mele de a ajuta, catre daruire, atunci nu mai pretind nimic.

Pentru ce? Pentru mine, asta e deja insasi realizarea dorintei mele. Recompensa este revelarea Creatorului, revelandu-ma pe mine la o treapta superioara. In acest caz, ar trebui sa multumesc persoanei care imi da sansa sa actionez astfel.

Noi o cultivam in grup pentru ca de la asta primesc forta de a opera astfel incat sa obtin raspunsul corect. Chiar daca mai tarziu incep sa urasc aceasta persoana sau sa ma gandesc critic la ea, este de asemenea bine.

Astazi eu ma simt in felul asta fata de ea, maine, ea simte la fel fata de mine, si tot asa. Asta inseamna ca suntem „amestecati” in aceleasi emotii: daruind-primind, primind-daruind.

Dar nu ar trebui sa pretindem. De ce? Pentru ca ti-a facut o favoare pentru faptul ca a fost un instrument datorita caruia tu poti deveni mai asemanator Creatorului, urmatorul tau grad. Singura cerere a prietenilor in grup este pentru ei, sa urmeze codul grupului: sa vina, sa studieze, sa-si purifice aptitudinile, si sa faca diseminare. Asta este alta chestiune.

In ce priveste restul, trateaza-l nu ca pe o persoana care se presupune ca ar trebui sa faca ceea ce noi am decis pentru suportul organizatiei noastre, ci ca un suflet cu care sunt conectat pentru a revela calitatea reciproca de daruire si receptie, in vederea descoperiri lumii mele superioare. Nu pot neglija prietenul. Trebuie sa intelegem ca tot ceea ce Creatorul ne arata in prieteni, este ceea ce noi vedem in EL.

Din Conventia Novosibirsk 07.12.2012, Lectia 1

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup | Add Comment →