O discuţie este o rugăciune

Întrebare: Cum te poţi verifica că înţelegi cu adevărat lecţia din punctul conexiunii cu grupul?

Răspuns: Omul atinge conexiunea din disperare, atunci când ajunge la disperare după toate acţiunile sale, când vede că nu îl vor duce nicăieri şi că trebuie să facă ceva. Se gândeşte la el însuşi, la întreaga viaţă, la eforturile pe care le-a făcut în van şi, eventual, ajunge la concluzia că poate atinge scopul numai prin grup.

Grupul este o structură spirituală şi nu feţele pe care le vezi în jurul tău. Este o forţă spirituală care este revelată într-o manieră realistă, ca un seif sigur. Este ca o „farfurie zburătoare” în care dacă intru, am şansa să am succes, iar dacă nu, nu am nicio şansă.

Omul trebuie să înţeleaga asta clar pentru a-şi păstra gândul. Ar trebui să ştie că rămânând în grup, pe care îl vede ca o colecţie de forţe spirituale, va ajunge fără niciun dubiu la un rezultat bun. Grupul îi permite să respire, iar fără el nu are acces la butelia de oxigen.

Totuşi, omul poate ajunge la această decizie numai după ce simte disperarea din propriile puteri. Discuţiile şi atelierele noastre ne permit să ajungem la această concluzie mai repede. Totuşi, ceea ce aud sunt oameni care vorbesc din ce au citit şi nu din inimile lor.

Fac o scurtă introducere şi după aceea pun o întrebare. Întrebarea poate fi o continuare la ceea ce a fost spus; poate fi contrastul a ceea ce am spus sau cumva legat de asta. Oricum, totul este făcut în mod intenţionat. Răspunsul ar trebui să vină din minte, dar din punctul conexiunii care ar trebui atins în cercul de discuţii.

Apoi, răspunsul va fi răspunsul la rugăciunea noastră. Discuţia trebuie să se transforme într-o rugăciune, pe care vrem cu toţi să o clarificăm şi, împreună, să găsim un răspuns. În timpul discuţiei, fiecare din cei zece prieteni spune ceva şi astfel ne completăm unul pe altul. Fiecare se anulează înaintea celorlalţi, ridicându-i şi respectându-le opiniile. Astfel, ne construim anularea de sine şi atributul dăruirii care este deasupra tuturor.

Grupul nu este o adunare fizică ci obţine o valoare spirituală. Asta pentru că anularea egoului şi dorinţa de a fi încorporat în prieteni este deja o acţiune spirituală. Topicul discuţiilor ne îndeamnă să ne clarificăm unitate, conexiunea şi munca. Toate acestea se transformă într-o rugăciune (MAN).

În conexiunea din grup, pe care o obţinem prin această rugăciune, trebuie să primim un răspuns (MAD). Răspunsul la rugăciunea celor mulţi (MAD) se numeşte centrul grupului. Simţim o căldură colectivă, un sentiment colectiv, o forţă care ne sprijină într-o asemenea măsură încât ne este frică să ieşim de acolo. Nu vreau să ies de acolo. Vreau să rămân înăuntrul acestui centru şi să cresc acolo. Acesta este scopul atelierului, pe care trebuie să încercăm să îl obţinem, cu fiecare discuţie de 15 minute pe întrebare.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 7/17/12Studiul celor zece sfere

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent:

Articolul următor: