Întrebare: Sunt situaţii în viaţă când cineva mă insultă făcându-mă să mă simt foarte dezonorat şi rănit. Cum să analizez exact o astfel de situaţie?

Răspuns: În starea noastră curentă, suntem incapabili să spunem care este în realitate atitudinea corectă. Suntem confuji, fiind la jumătatea drumului între cer şi pământ. Încă nu l-am dezvăluit pe Creator dar nici nu mai sunt în ascundere totală. Percep tot felul de vorbe înţelepte, cum ar fi citatele, expresii şi parţi de cunoştinţe ca revelaţii, dar nu este aşa. Totul a ajuns amestecat în mine.

De aceea, Baal HaSulam scrie în „Introducere la Talmudul celor zece Sfirot” că în timpul acestor ani, trebuie să se focalizeze maxim pe dezvoltarea lui. Aceasta este perioada de mari confuzii când eu nu pot să înţeleg adevărul, dar nici nu mai sunt de acord cu minciuna. Sunt pur şi simplu aruncat dintr-o parte în alta.

Pe deoparte, nu-i nimic în afară de Creator, stau în faţa Lui. Şi atunci cum să tratez realitatea când tot ce este în jurul meu este El. Şi eu unde sunt? Dacă El a ţipat la mine, pot şi eu să ţip înapoi la El? Dar el este Creatorul! Asta înseamnă că eu trebuie să mă trag înapoi tot timpul? Ar trebui să rămân în totalitate umil, chiar şi in faţa ameninţării cu moartea? La un moment dat, omul se uită la aceste lucruri astfel.

În realitate, nu e cine ştie ce sfat mare pe care îl putem da cuiva în acest caz. Pentru că omul este un subiect în permanentă schimbare. De aceea Cabaliştii prescriu o anumită ordine de acţiuni pentru noi care este determinată de ascundere.

De ce ne dau acest sfat? Pentru că noi suntem nişte subiecţi influenţaţi de doua forţe. Creatorul nu a creat o stare foarte simplă în care eu stau în faţa Lui şi Îl dezvălui fără a fi deranjat de nimic. Cine sunt „eu”? Sunt forţa de rupere şi separare de Creator. Mai mult, aceste forţe îmi apar mie însumi şi la fel de bine şi la ce e în jurul meu, dar nu ca fiind Creatorul. Pentru mine, Creatorul este un ideal invizibil şi imperceptibil.

Forţele de rupere Îl ascund de mine şi eu trebuie să le unesc într-un întreg. Aceste forţe, mă separă şi mă îndepărtează de Creator, Îl acoperă. Ele împart în două lumi: interioară şi exterioară. În esenţă ele aparţin unei naturi de separare, dorinţa egoistă, şi îmi apar ca fiind două şi opuse.

Trebuie să le unesc una cu alta şi să discern precis separarea din ele. Uitându-mă la acţiuni, gânduri, dorinţe, şi la tot ce este în jurul meu, conectez ineriorul cu exteriorul făcând astfel numai pentru a obţine unitatea. În acest caz, dacă sunt capabil să fac asta, nu greşesc.

Trebuie să aplicăm un singur principiu aici, „Omul judecă lucrurile în funcţie de ceea ce vede”. Eu nu încerc să Îl obţin pe Cel care se ascunde de mine.Dar imediat ce am să unesc toate forţele – ale mele şi ale celorlalţi – într-una singură am să-L descopăr pe singurul Creator înăuntru.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 2/10/11 Scrierile lui Rabaş

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →