O izbucnire contagioasă

Întrebare: Astăzi, oamenii nu se mai cred unul pe altul. Chiar oficiali guvernamentali înalţi fură fără neruşinare, deci cum pot eu să cred un prieten, atunci când vorbeşte despre măreţia Creatorului?

Răspuns: Mai întâi, nimeni nu îţi cere să crezi. În al doilea rând, pentru asta a trebuit să fie realizată această succesiune de generaţii, pentru ca tu să vezi de fapt că nu mai este nimic de căutat în această lume. Asta te ajută să vezi lucrurile în mod mai realist.

Nu trebuie să crezi în impresiile prietenului; te vor afecta chiar dacă nu crezi în ele. Nu trebuie nici măcar să spună ceva. Nu ştii ce îl motivează: credinţă sau realizare, el pur şi simplu te „infectează” cu impresiile lui, ca un virus. Nu depinde de tine. Nu contează dacă îl crezi sau dacă ai suspiciuni în ceea ce îl priveşte. Principalul lucru este acela că eşti „infectat”. Deci, avem nevoie de „viruşi” ai măreţiei Creatorului care să se „răspândească” printre noi. Cine îl realizează pe El? Nimeni. Şi, totuşi, toată lumea este tensionată şi asta determină totul: de ce şi în ce scop operez, ce trebuie să descopăr, care este rostul acestui lucru, unde este Lumina care Reformează care îmi va aduce asta, etc.; altfel, nu va conduce la nimic.

Pentru a face asta avem nevoie de spargerea dintre noi, pentru ca să nu ne înţelegem unul pe altul şi vom fi cu adevărat capabil să fim impresionaţi de falsa tânjire a prietenilor. Este suficient să văd pe faţa prietenului faptul că Creatorul este mare în ochii lui, pentru a fi aţintit şi eu spre asta. Chiar dacă mă trage de nas şi mă prosteşte, nu este nicio diferenţă. Voi fi încă impresionat de el. De asta avem nevoie.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 7/17/12, “Introducere la Cartea Zohar

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: