O lume ţesută din unde de Lumină
Întrebare: Lumea ni se înfăţişează prin simţurile noastre. Dar, pe măsură ce avansăm spiritual, se dizolvă gradual. Cum se întâmplă asta?
Răspuns: Este foarte simplu. Au fost scrise foarte multe articole ştiinţifice pe marginea acestui subiect.
Simiţim totul în noi. Lumina superioară construieşte aceste sentimente în noi. Undele fizice şi spirituale (nu contează cum sunt numite, pentru că toate au aceaşi natură) fac anumite acţiuni asupra noastră, iar noi le simţim. Înseamnă că tot ceea ce simţim depinde de Kelim-urile (vasele) noastre, de simţurile noastre.
Dacă simţurile ne sunt la un nivel minimal, în ele simţim diferite domenii, obiecte şi evenimente, pe care le numim lumea noastră. Dar dacă simţurile se extind, atunci în loc de aceste dimensiuni începem să simţim alte dimensiuni, care le înghit pe cele deja existente. În cele din urmă, totul se dizolvă, totul dipare în unde.
Baal HaSulam a prezentat un exemplu foarte simplu. Dacă răcim apa, o transformăm în gheaţă, adică din starea lichidă trece în cea solidă. Dacă încălzim apa, se evaporă; se tranformă în vapori, în ceaţă. Dar este aceaşi entitate care a fost odată în starea lichidă sau solidă, iar acum s-a transformat într-una gazoasă. Adică, totul se schimbă relativ la noi.
Dacă am avea alte simţuri, atunci, de exemplu, am putea simţii aerul ca ceva solid, ca un obstacol de netrecut. Reiese că simţurile noastre ne înfăţişează lumea aşa cum este.
Citiţi ceea ce au scris oamenii de ştiinţă despre percepţia realităţii. După Einstein a fost Everett şi alţi mari fizicieni care au scris că totul este perceput realtiv la un obserator, iar asta a fost dovedit experimental.
De aceea, dacă simţurile noastre se schimbă, chiar materia devine altceva. Este numai o undă de lumină. De aceea trebuie să fim implicaţi în aspiraţia către Creator, pentru această forţă, deoarece descoperirea ei este cea care face toate schimbările în noi.
Din lecţia de la Congresul European din Germania 3/23/13
Discuții | Share Feedback | Ask a question