Intrebare: In anii 1920 si 1930 un psiholog sovietic celebru, Vigotski, introducea conceptul de „zona proximei dezvoltari” care, printre altele, vorbeste de diferenta dintre Eul ideal si Eul real. Daca aceasta zona este prea mare, punctul de contact dintre cele doua concepte se rupe, iar persoana pierde contactul cu realitatea. Apar deceptia si minciunile, ceea ce s-a intamplat in Rusia. Vedeti vreo primejdie in faptul ca exista o diferenta mult prea mare intre tabloul ideal al unei societati integre si adevarata stare de fapt a omenirii?

Raspuns: Intelegeti ce este aceea o „necesitate naturala?” Daca in acest moment aceste idei sunt simple deziderate in Rusia, in statele noastre sunt absolut necesare. Daca a fost posibil candva sa cream o societate capitalista si sa para o lume vestica libera si infloritoare precum paradisul pe pamant pentru cei ce traiau intr-o Rusie demolata, saracita si murdara, in acest moment nu mai este cazul. Astazi o singura imagine apare in fata tuturor: anihilarea absoluta sau munca constructiva la alt nivel.

De aceea eu subliniez ca este necesar sa stimulam constant acest punct intr-o persoana. Alta solutie pur si simplu nu exista.

Spre exemplu, nu exista alta solutie pentru criza europeana curenta. Sunt incercari constante de a evita, de a amana luare deciziilor pana la noi intalniri, promitand ca se vor gandi la ceva pana atunci. Dar bineinteles nu e nimic la care sa te gandesti. Totul incepe cu „ Dumnezeu stie unde” pentru ca nimeni nu poate calcula si prevedea consecintele negative a acestei povesti fara sfarsit si fortei distructive crescande.

Nu exista alta cale. Asta in primul rand.

Si in al doilea, prapastia. Cred ca aici ar trebui sa ne angajam intr-o munca serioasa si, cel mai important, sa dezvoltam in mod progresiv societatea. Avem un singur mecanism de influentare a unui om: mediul inconjurator. Doar mediul inconjurator, nu exista alte posibilitati. Psihologic, sociologic – toate sunt bune, dar fara influenta mediului social asupra persoanei, aceasta nu se va schimba, si nu vom primi din partea societatii un scop pentru a trai impreuna.

Daca unii experti imi vorbesc despre aceasta, ii aud la un moment dat (un el sau o ea) cum se infioara pe moment, sunt surprinsi, ademeniti de un concept, iar eu sunt gata sa ma implic, sa actionez si sa ma straduiesc pt ceva chiar acum si aici. Dar dupa aceea, fara presiunea sociala, fara forta ce ma incojoara si ma obliga – nu o voi face niciodata.

Eu pretind o societate ce poate sustine aceasta idee si o miscare care sa ma oblige la implementarea ei eliberandu-ma de calitati personale precum invidia, gelozia, dorinta de elevare si realizare si sentimentul rusinii: cine sunt eu comparativ cu ei, cum apar eu in ochii copiilor si celor dragi mie. Aici trebuie sa utilizam resurse ce le avem la indemana (si sunt egotice din moment ce in jur exista egoism) pentru a convinge o persoana sa intre progresiv in necesitatea recunoasterii constiente a unificarii integrale cu ceilalti.

Specialistii, psihologii ar trebui sa promoveze asta, iar in spatele lor o cortina sociala – mass media.

Din “Discutie asupra unei educatii integrale nr. 6”, 12/14/11

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment →