Întrebare: Dacă a existat o restricţie la recepţie, de ce nu simţim ruşine ridicand cereri şi rugăciuni (MAN) deasupra?

Răspunsul meu: Nu simţim ruşine, pentru că cerem ajutorul pentru obtinerea daruirii, şi nu de dragul nostru. Asta nu e nimic de care sa te rusinezi!

Puteţi fi impotriva „dar întreaga corecţie se produce din cauza ruşinii simţite de către Malchut a Lumii Infinitului!” Cu toate acestea, nu simt ruşine ridicand aceasta cerere, deoarece eu nu cer pentru mine, ci mai degraba, pentru mine cer numai strictul necesar, astfel încât sa pot darui restul!

Nu există nici o ruşine în asta. Este exact opusul, există onoare pentru mine aici, pentru că voi fi capabil de a darui altora ceea ce nimeni altcineva nu le poate da! Toată lumea are astfel de abilităţi unice prin faptul că activitatea desfăşurată de o anumită persoană nu poate fi efectuată de către altcineva. Aceasta este pentru că fiecare are rădăcina sa personala în sufletul comun.

Prin urmare, este permis să ceri tăria de a trăi şi să fii sănătos, sa primesti cunoştinţe şi abilităţi, în cazul în care aceste lucruri sunt necesare pentru a efectua acţiuni de daruire. Acest lucru este exact ceea ce este „viata” în lumea adevărului.

Astfel este existenţa mea: Viaţa mea este posibilă numai în măsura în care pot darui. Acţiunile mele sunt exclusiv de daruire. Iar spiritul care curge prin mine susţine existenţa mea, care este destinata pentru daruire. Aceasta este ceea ce se numeşte o stare spirituala.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 8/25/11, Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Rugaciune | Add Comment →