Intrebare: In lumea noastra viata ne apare ca o nesfarsita durere de cap, cu mici pauze care dau persoanei timp sa se ridice din nou dupa lovitura, doar pentru a o putea primi pe urmatoarea. Aceasta este istoria umana si viata unei persoane separate. Ce fel de progres este acesta si unde sunt darurile pe care Creatorul le da creatiei?

Raspuns: Imaginati-va ca ma aflu intr-o galaxie indepartata unde cercetez infinitul si spatiul si caut ceva in acea infinitate. Accelerez la viteza luminii si ma deplasez incet de-a lungul a bilioane de ani lumina, apropiindu-ma de galaxia noastra, sistemul nostru solar, pamantul nostru. Aterizez pe suprafata pamantului, iar aici ii descopar pe oameni.

Este dificil de imaginat scala prin care eu pot sa compar asemenea diferite proportii. In mod analog, noi nu intelegem in ce sistem ne aflam. Stim cum sa facem masuratori si cercetari in conformitate cu sistemul nostru, cu proportiile noastre. Noi raportam greutatea functie de cat de mult putem ridica, distanta in functie de cat de departe putem vedea, binele si raul- cu ceea ce este bine si rau pentru noi. Intregul nostru spectru este un fragment minuscul pe o scara totala enorma- si diferentele noastre sunt minuscule.

Insa, acum discutam despre sistemul spiritual in care intregul nostru univers este cu mult mai mic. Noi vorbim despre mecanisme enorme datorita caracteristicilor lor calitative. In comparatie cu ele, intrega noastra lume este o singura calitate- o mica dorinta egoista care este animata de o mica scanteie de lumina. Materia acestei dorinte este creata „ca din nimic” de Lumina care a patruns pana aici, si descrie o proiectie exacta a creatiei spirituale.

Si acum, din aceasta stare, discutati despre suferinta intregii umanitati. Cu adevarat, ne simtim asa. Fiecare persoana neaga lucruri care se refera la imperfectiunile sale si judeca in functie de cea ce vede. Insa ce puteti face? In acest fel trebuie sa avansam, iar acum nu suntem capabili sa percepem mai mult.  O intreaga panza se desfasoara in fata voastra, insa nu o puteti vedea.

Suntem capabili doar sa sesizam usor ca exista o lipsa a dorintelor, a vaselor. Intrebarile abunda, „ Oare Creatorul se poate schimba? Poate crea o piatra pe care nu o poate ridica? De ce ne-a creat imperfecti?” Insa toate aceste ghicitori sunt inutile.

Trebuie sa intelegem un principiu in viata noastra: Trebuie sa trecem prin stari opuse. Doar din aceste opozitii, recunoscand avantajul Luminii fata de intuneric, ne cream vasele, pentru o senzatie mult mai elevata. Cand am dobandit vasele si acestea sunt pregatite, lumea va incepe sa se deschida in fata mea. Nimic nu se ascunde de mine in spatele unui zid de piatra. Trebuie pur si simplu sa construiesc in mine vasele pentru a vedea realitatea.

Aceasta dezvoltare este necesara si Creatorul nu poate face ca asta sa se intample mai devreme. De ce? Acum, nu stiu de ce.  Pot face anumite presupuneri, insa nu voi obtine nimic. Voi pune totul deoparte, spunand, „Nu cred asta! El ar fi putut face asta!” Si nu aveti alte date disponibile.

Insa exista o regula: Beneficiul  Luminii este obtinut din intuneric. Totul este evaluat doar prin opusul sau. De aceea trebuie sa parcurgem aceste stari pas cu pas, formand vasele pentru revelarea realitatii in care ne aflam.

Ne aflam in lumea Infinitatii, insa nu simtim asta. Deci dezvoltati vasele voastre. Aveti oportunitatea de a le dezvolta, sau altfel spus, sa le corectati. Deliberat v-au fost date dorintele sparte care sunt opuse celor corectate. De ce? Astfel incat sa cresteti si sa le adunati, intelegand si reveland lumea.

Nu exista alta cale. Mai tarziu veti putea da un sens creatiei. Procesul de lunga drata, care dureaza de cateva mii de ani pe parcursul carora suferim, este singurul adevar in ierarhia noastra. Insa, in realitate noi nu intelegem adevarata proportie a ceea ce ne inconjoara. In afara acestei minuscule „camere”, exista dincolo o intreaga lume pe care nu ati vazut-o niciodata. Esti ca un vierme care traieste intr-o ridiche- acesta este exemplul pe care il da Baal HaSulam.

Intrebare: Insa de ce i se spune acestui vierme despre cel care Daruie si despre iubirea Sa?

Raspuns: Pentru a ajunge la asta, pentru a-l face sa inteleaga care este scopul pentru care merita sa iasa din ridiche. Mai mult, nu numai ca primesti aceasta intelegere, ci si mijloacele de a o face. Noi toti suntem ca niste viermi dintr-o ridiche, insa daca fiecare dintre noi incepe sa ii impinga pe ceilalti sa iasa,  vom iesi cu siguranta.

Prin urmare, exista o solutie. Atata timp cat ai fost multumit cu viata ta in aceasta lume, nimeni nu ti-a oferit-o. Insa acum va aflati intr-un sistem nou, global, care va ofera si solutia.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 6/23/11, “Matan Torah (Daruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie | Add Comment →