Întrebare: Să presupunem că este impusă o sarcină într-un grup de trei persoane. Fiecare are propriile sale calcule, cuoștințe, sarcini și experiență. Ei pot efectua munca indiferent unde va merge asta, dar ei pot, de asemenea, să formeze inteligența grupului. Tot timpul, crescând conexiunea emoțională, ei cresc capacitatea lor de a gândi. Există o limită la acest proces?

Răspuns: Da. Și aici, este foarte important să se verifice care sunt obstacolele deasupra cărora oamenii se conectează. Dacă este dificil pentru ei să se apropie unul de altul datorită unui comportament neplăcut printre membrii grupului, conflicte interne și respingeri, dar, în ciuda a toate astea, ei reușesc să se conecteze deasupra, atunci diferența dintre nivelul în care ego-ul este în control și înălțimea la care ei se ridică deasupra pentru a atinge unitatea lor aduce o conexiune emoțională intensă.

Întrebare: Deci, pentru a obține o soluție strălucită, trebuie să adun muncitorii cei mai egoiști într-un singur colectiv. Ce trebuie să facă pentru a se uni?

Răspuns: Să dorească arzător o unică senzație reciprocă. Asta înseamnă că, fiecare gând pozitiv cu privire la ceilalți se adună și se contractă, se ridică deasupra sentimentelor personale și începe să-l iubească pe celălalt ca și cum ar fi persoana cea mai apropiată de el. El vede persoana cea mai minunată și ideală în celălalt, și vrea să facă bine pentru ea în orice mod posibil. În același timp,  nu șterge sentimentul de ură; construiește mai degrabă, conștient, o conexiune de iubire deasupra.

Pentru asta, vom efectua o serie de întâlniri speciale, în care vom clarifica cum fiecare trebuie să se ridice deasupra lui, contractând ego-ul său fără a-l desființa, ci doar a contracta activitatea sa. Este modul în care trebuie să ne anulăm pentru a fi inclus cu ceilalți și pentru a-i simți cum sunt și nu cum mi se pare că sunt. Vreau să fiu inclus cu o altă persoană ca și cum nu aș simți nimic cu privire la ea, nici iubire, nici ură. Ce vrea ea? Ce-i place, ce detestă, de ce este atrasă? Care sunt tendințele ei, preferințele, planurile? Vreau să o apreciez; acesta este lucrul principal.

Întrebare: A învăța asta cu un coleg sau doi în muncă nu este dificil. Dar dacă suntem zece, asta înseamnă că trebuie să apreciez pe fiecare dintre ei?

Răspuns: Este adevărat. Fiecare se anulează pentru a simți pe celălalt. Și, în următorul exercițiu, nu am nevoie să mă anulez, mai degrabă mă simt mai mare decât voi toți, pregătit să împlinesc pe fiecare dintre voi.

De acolo, rezultă că, pentru a verifica ceea ce lipsește celuilalt, trebuie să mă reduc și să fiu inclus cu el fără ego-ul meu. Trebuie să fiu ca un senzor nedetectabil, fără să creez nici o interferență. Și, pentru a-l împlini, trebuie să folosesc toate capacitățile mele. Asta înseamnă că, în capacitatea mea de a împlini, sunt deja mai mare decât toți. Nu sunt cel mai mic într-un grup, mai degrabă cel mai mare. Și astfel, am o influență pozitivă asupra lor.

Întrebare: Cum se face că, grație atmosferei de atitudine corectă între noi, vom realiza cele mai bune soluții?

Răspuns: Ideea nu este în atmosferă. Capacitatea de a construi o nouă senzație integrală și o nouă inteligență integrală deasupra naturii care ne separă pe fiecare dintre noi, asta este important! Să se creeze ceva similar cu natura colectivă, care-mi permite să se găsească o soluție la un nivel mai ridicat decât nivelul în care fiecare dintre noi se găsește, chiar dacă este Einstein.

Din kab.tv, ”O Nouă Viață”, 26.01.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →