Întrebare: Trebuie să îmbrăţişez prietenii, cum se obişnuieşte aici?

Răspuns: A fost un timp, în care, de asemenea,  am respins îmbrăţişarea bărbaţilor. În general, nu se referă la persoanele care-şi exprimă sentimentele în exterior. Mi-a fost tare dificil. Mult timp, nu am ştiut ce să fac.

Dar, după aceea, m-am reaşezat şi am început să reflectez: De ce este necesar ? Unde duce asta ? De ce este o atât de mare luptă interioară ? Ce se întâmplă dacă trebuie să simt, cu adevărat, că sunt copiii mei sau rude apropiate ?

Dacă doreşti să îmbrăţişezi o fată, atunci este de înţeles, înnăscut: dorinţele naturale te atrag la ea. Dar, cu prietenii, nu ai dorinţe de acest gen, pentru că nu îi simţi aproape de tine.

Dar, dacă ar trebui să găseşti un om care este, cu adevărat, foarte aproape de tine, de la un aspect intern, atunci ai fi atras de el într-un mod natural fără a depăşi orice respingere. Prin urmare, totul depinde de asta: cât este de aproape această persoană de tine.

Cu o fată, relaţiile de acest gen vin şi pleacă, este natura noastră. Dar cu un prieten, este diferit. Atunci când începi să simţi că, fără el nu poţi realiza cel mai mare scop în viaţă pentru care am coborât în această lume şi că el singur poate să te ajute, ca şi cu o echipă care continuă să urce un munte, te ţine şi te trage în sus, atunci te comporţi cu el altfel.

Din Congresul virtual de la Moscova, prima zi, 13.12.2013, Lecţia 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment →