Întrebare: Există ceva care unește toate națiunile – basmele. Fac parte din viața tuturor. Intrăm în viață ascultând basme. Un fel de moralitate este menit să ne fie transmisă prin ele, astfel că sunt pe înțelesul copiilor. Apoi creștem și continuăm să povestim basme, dar le numim povești, fabule și așa mai departe. Înțelepții scriu, de asemenea, alegoric și transmit multe prin intermediul basmului.

Ce este în basm?

Răspuns: Totul! Absolut totul. Există un tăietor de lemne, o prințesă, un rege, o pisică cu ghete, un dovleac pe roți, orice vrei. Caii își mișcă copitele nervos și tot felul de lucruri. Un prinț nefericit care își caută prințesa. Fie el este ca o broască, fie ea este prinsă undeva într-un turn înalt. Orice vrei, totul este posibil. Un basm poate face orice! Și mai mult decât atât, se manifestă într-un mod foarte deschis, ca și cum ar fi o formă dezbrăcată.

Adică, ei iubesc, vor să fie împreună. Cineva nu ajută, cineva este împotrivă. Totul este deschis. Asta este bine la basm. În lumea noastră, o mulțime de adulți se bucură de vizionarea basmelor reale. Deși ei știu că acestea sunt basme.

Întrebare: De ce? Este o evadare din realitate?

Răspuns: Acest lucru este mai real decât viața noastră de fapt.

Întrebare: Care este realitatea basmului?

Răspuns: Dreptatea este răsplătită, loialitatea este răsplătită. Dar toate acestea trebuie să treacă printr-o mulțime de răsturnări de situație și de întorsături, tot felul de unghere și crăpături, labirinturi ale egoismului nostru.

Întrebare: Deci, basmul spune de fapt despre ce se va întâmpla cu adevărat? Că binele va triumfa asupra răului?

Răspuns: Absolut. Altfel, nimic nu ar fi început. Toate basmele trebuie să aibă un final bun, pentru că este deja stabilit inițial.

Întrebare: Și basmele cu un final rău, ce zici de ele?

Răspuns: Nu există așa ceva. Înseamnă că nu sunt finalizate.

Un basm este scris de la sfârșit. Dar finalul bun ar trebui să fie în faptul că există un început, un deznodământ, un punct culminant. În general, absolut totul și întotdeauna are un final bun. A fost conceput de la bun început.

Concluzia mea este următoarea: un basm ar trebui să înceapă de la început. Apoi ar trebui să existe un fel de proces demonstrativ; educațional, acuzator și așa mai departe. Eroii trebuie să fie în divergență și nemulțumiți de ceea ce se întâmplă, acesta vrea să omoare și nu funcționează, acesta vrea să scape, dar nu poate, ei doresc să se căsătorească, nu reușesc și așa mai departe.

Adică, în toate acestea nu pot găsi legături între ele, și cine scrie acel basm? Creatorul! Atunci ei disperă treptat după soluții, fiecare în felul său: „Ce să fac?” Apoi încep să înțeleagă că se află sub o voință superioară și apoi totul începe să funcționeze pentru ei, să se reunească. Și se dovedește că această voință superioară, forța superioară, îi conduce spre decizia corectă, spre un final bun. Și binele triumfă.

Întrebare: Acum vorbești chiar despre timpul nostru?

Răspuns: Tocmai în timpul nostru această forță superioară începe să se manifeste în diferite stări, când umanitatea nu are alt răspuns la întrebări decât să spună că este forța superioară.

Comentariu: Și acest basm neplăcut, așa cum pare omenirii, începe să se miște.

Răspunsul meu: Iar apoi va fi plăcut! Pentru că te îndreaptă spre soluția finală – cel care l-a conceput, a început să-l dezvolte și să-l facă, iar acum trebuie să-l termine.

Întrebare: Și suntem conduși la iubire, la fericire?

Răspuns: Da!

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.01.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →