Întrebare: Toate religiile majore spun că omul, din momentul în care se naşte, are un suflet care este nemuritor. Dacă toate religiile provin din înţelepciunea Cabala, de unde provin aceste contradicţii? De fapt, conform înţelepciunii Cabala, omul nu are un suflet de la naştere. Există numai scânteia lui iniţială, pe care trebuie să o dezvoltăm.

„Este imposibil să se susţină corpul omului în lume fără o anumită cantitate de cunoaştere legată de natura corporală, cum ar fi să ştim că drogurile sunt letale şi care lucruri ard şi fac rău, precum şi cunoaşterea a ceea ce se află în inima prietenului, fără de care este imposibil să ieşi din lumea materială.

Exact aşa, sufletul omului nu poate exista în lumea următoare până când nu obţine o anumită cantitate din natura sistemelor lumilor spirituale, schimbările lor, cuplările lor şi generaţiile lor” (Baal HaSulam, „Din carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu”).

Răspuns: De fapt, omul nu are suflet, au doar aceia care îl construiesc, creează, corectează şi îl umple. Aceasta este munca omului, de a crea un suflet din acele fragmente pe care le-am primit din spargerea sufletului comun.

Aceasta este superioritatea noastră faţă e nivelurile mineral, vegetal şi animal ale naturii. Noi putem crea o dorinţă în noi înşine care să fie ca cea a Creatorului, eternă şi infinită şi vom putea să începem să ne percepem în afara noastră, nu în noi înşine, adică vom ieşi din aceste limitări.

Omul nu se naşte cu un suflet. Are un punct de început pentru viitorul lui suflet. Trebuie să asambleze acest suflet în el, independent.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 06.11.2106

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →