Întrebare: Personalitatea egoistă modernă are ca bază concepte umane, cum ar fi onoarea şi demnitatea.

Răspuns: Chiar dacă de fapt nu avem demnitatea şi onoare, toată lumea încearcă să arate că deţine o înaltă onoare, încearcă să joace rolul unui gentelmen modern.

În interacţiunea integrală reciprocă acestea nu există. Aici declarăm că singura valorea adevărată este unificarea noastră. Singurul lucru care contează este dacă o persoană poate sau nu să se unească cu ceilalţi, să îi înţeleagă şi să se deschidă astfel încât şi ei să o înţeleagă şi să se unească cu ea într-un singur întreg. Tot binele care există în lume şi în noi este realizat numai în asta.

Orice altceva care nu este sub semnul unificării este greşit şi noi îl denunţăm pur şi simplu. Ce este important, este că aceste denunţări sunt esenţiale pentru a ne unii. Asta înseamnă că sunt chiar pozitive! Fără ele nu am fi în stare să obţinem nimic.

Toate atributele noastre negative sunt necesare pentru a crea atributele pozitive pentru că iniţial nu este nimic pozitiv în noi. Mulţumită egoului care creşte în noi, putem să ne dezvoltăm în mod constant atibutele dăruirii şi iubirii pentru alţii, atribute care îi sunt opuse.

Întrebare: O persoană cu un simţ „inflamat” al onoarei şi demnităţii, percepe un asemenea grup de oameni ca unul fără şira spinării.

Răspuns: Suntem aşa prin natură. Natura ne conduce în mod instictiv! Primim o educaţia la gradiniţă, apoi la şcoală, nimic nu este al nostru. Instinctele naturale nu sunt ale mele. Atunci cine sunt eu? Instinctele mă conduc, îmi conduc corpul şi mă aruncă în bătălii cu alţii, iar toate acestea nu sunte eu! Eu doar experimentez suferinţă ca rezultat a tot ceea ce natura mea distorsionată face cu mine şi a tot ceea ce am fost învăţat de societate.

De fapt nu am nimic în viaţă. Sunt o sărmană marionetă care suferă pentru că a fost făcută aşa, într-o fabrică coruptă.

Dacă ajungem la această concluzie, atunci nu este nimic de care să fim mândrii. Din contra, haide să ne ajutăm unul pe altul. Iar dacă nu vrem să ne corectăm  noi înşine, dacă nu vrem să ajutăm, şi asta este tot parte din atributele noastre negative.

Natural, este necesar să se asigure o cooperare continuă, ajutor reciproc şi, desigur, un antrenament constant şi serios în grup.

Din Discuţie asupra educaţiei integrael nr. 13

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment →