Intrebare: Ne intalnim frecvent cu urmatoarea situatie: daca o persoana are chef sa lucreze, lucreaza, daca nu, inceteaza si asta este. Ar trebui ca persoana sa isi planifice activitatile pentru ziua urmatoare sau chiar pentru saptamana urmatoare si sa o respecte sau ar trebui sa lucreze asa cum are chef?

Raspuns: Nu, ar trebui sa ne uitam mai intai la psihologie care a inceput sa se dezvolte inainte ca actuala criza sociala cu care ne confruntam acum pentru a servi drept ghid, sistem de informatie, care invata persoana noi comportamente pentru a o aduce la cooperare integrala, la starea in care va putea sa accepte noua paradigma. Acum, cand noi dam posibilitatea persoanei sa continue sa avanseze, aceasta intelege cum poate folosi fiecare minut din timpul sau pentru a ajunge la rezultatul dorit si pentru a-si largi granitele propriei realizari.

Realizarea in „cerc” difera de cea in „linie dreapta”, deoarece in linie simt ca totul este in „bagajul” mei, intr-un „sac”, in „portofel”, pentru ca aceasta realizare are loc in concordanta cu dezvoltarea, in conformitate cu zona care se extinde.

Eu nu aduc toate acestea in interior. Dimpotriva, aceasta sfera este bogata si imi ingaduie sa simt dimensiuni infinite deoarece se extinde in mod constant in functie de sentimentele persoanei. Aceste extinderi sunt calitative prin atributiile lor. Ele nu sunt percepute teoretic, insa sunt simtite ca si calitati in interiorul dorintelor noastre, si aceasta este noua dimensiune.

Noi incepem sa intelegem ca toate datele, coordonatele in functie de care ne evaluam- timpul, distanta si miscarea- exista doar in sentimentele noastre, si totul este relativ. Aici, noi incepem sa simtim mai clar aceasta relativitate raportata la noi, ceea ce inseamna ca intram intr-un spatiu care este dincolo de limitele masuratorilor liniare, si conform lui Einstei si a altor oameni de stiinta, acest intreg spatiu devine treptat rotund si se inchide intr-un cerc.

Acest cerc ma aduce la sfera si eu incep sa simt ce se extinde, ceea ce ma face sa simt si sa dobandesc. Eu incep sa ma vad pe mine ca parte a lumii in care nu exista limite. Sentimentul direct al existentei corpului meu dispare si asa face si dependenta mea de aceasta masa de carne care, pentru un anumit motiv, este ceva aditional care imi apartine, precum un animal de casa care traieste langa mine. Eu incep sa simt umanul din mine ca pe ceva care exista intr-o noua sfera. Apoi, sentimentul vietii si mortii cu privire la acest corp dispare.

Simtind intregul, societatea integrala ridica persoana deasupra a ceea ce priveste corpul sau alcatuit din proteine, si astfel il ridica la urmatorul nivel al existentei. Persoana incepe sa inteleaga ca moartea acestui corp nu inseamna de fapt propria moarte. Exista o reevaluare mai mare aici a tuturor valorilor si parametrilor deoarece in conformitate cu ceea ce a zicea Freud si alti oameni de stiinta, frica de moarte este baza tuturor sectiunilor, dimensiunilor, si a linearelor elemente psihologice.

Deci, in momentul in care persoana poate simti ca este plina si ca se dezvolta multumita acestei mari conexiuni cu societatea din jurul sau de la care primeste in mod constant noi dorinte si imediat le implineste, apar noi oportunitati si nevoi.

De altfel, aici incepe noua revolutie tehnologica despre care vorbesc multi; ea va avea loc nu in elementele fizice sau biologice etc, ci prin conexiunea dintre persoana si societate.

O persoana va crea instrumentele pamantesti de care are nevoie, dar acestea vor fi foarte simple pentru ca toata atentia sa, dorintele si implinirile vor fi legate de aceia asemanatori lui in acest cerc. Prin urmare, vom acorda atentie acestui corp ca unui anumal de casa, adiac exact atat cat ii trebuie sa supravietuiasca. Apoi, vom ajunge la un corect echilibru cu natura intr- economie de consum rezonabil.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 23/05/2012

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment →